Tough Love. ( Harry Styles - F.F.)

Capitolul 14.

O buna parte din drum nu imi spune nimic,dar nici eu nu indraznesc sa rup tacerea.La un momentdat trage masina pe dreapta si se intoarce spre mine privindu-ma trist.

-Vino aici, spune incet si iti intinde bratele spre mine .Ma ridic robotic de pe scaunul meu asezandu-ma in bratele sale .Ma strange tare in brate parca vrand sa devenim una si aceeasi persoana . Imi era dor de asta , de mirosul lui specific , de bratele sale in jurul meu , de el ..

Imi ridic privireaca sa pot sa ii vad acei ochii superbi care acum erau plini de lacrimi . Vazand imaginea asta sufletul mi se farama si mai rau decat este deja. Imi presez buzele de ale sale intr-un sarut moale si cald , de care aveam amandoi nevoie. Nu ezita si imi raspunde imediat la sarut, ma musca incet de buza de jos facandu-ma sa imi deschid gura , profita de moment si isi strecoara limba in gura mea inspectand fiecare coltisor atins si neatins pana acum .

Ne despartim cu greu din sarut abea atunci cand simtim ca niciunul dintre noi nu mai are aer.Imi asez capul pe pieptul sau si il iau in brate .

-Is' ...ezita cateva secunde , trebuie sa vorbim , spune pufnind stresat.

-Mhm...dar mai stai putin te rog , spun incet afundandu-mi capul in pieptul sau.

Parca nu as vrea sa aflu...as vrea ca acest moment sa inghete si sa ramanem numai noi doi,aici,fara John...fara mama...fara nimeni. Doar noi doi si sa traim in aceasta clipa pentru totdeauna. Insa asta e imposibil...

Acele amintiri cu John si cu Gemma imi revin in minte si mi se deruleaza ca un film prost in fata ochilor.

O mica parte din mine ar fi vrut sa fie acum impreuna cu John,sa ii simt din nou acea imbratisare calda care acum ceva timp ma facea sa uit de tot si sa ma ascund in bratele lui pentru ore in sir,dar cealalta parte a mea realizeaza ca toata faza asta a reusit sa ma aduca la realitate.

Totusi , nu as fi crezut ca sentimentele mele pentru el sunt atat de ..mari .Asta pana acum , cand l-am vazut acolo pur si simplu mi-as fi dorit sa fiu eu in locul ei .

Dar cu Harry as vrea sa stau asa pentru restul vietilor noastre , sa nu ne deranjeze nimeni.Doar eu si el , ar fi perfect , fara secrete , fara minciuni , fara lacrimi , fara suferinta ...

-Is...esti ok?ma scoate Harry din gandurile mele. Acum observ ca priveam fix prin parbriz,dar chipul meu era gol,lipsit de orice expresie...

Imi intorc privirea spre el si ridic usor din umeri.

-Chiar trebuie sa vorbim!imi spune cu o voce aproape stinsa.

-Da...stiu...spun lipsita de orice emotie si imi intorc privirea spre fereastra.

-Uite,continua el de data aata mai increzator,vreau sa imi promiti ceva.Imi intorc privirea spre el,curioasa.

-Vreau sa imi promiti...ca,indiferent ce iti voi spune despre mine sau despre trecutul meu,sa nu ma cataloghezi imediat. Chiar nu vreau sa te pierd...Ultimele lui cuvinte ma socheaza. Sa nu ma piarda?

-Promit...spun cu voce mica.

Imi indrept privirea spre geam. Observ ca masina e parcata in fata casei lui .

Ies din masina si ma indrept cu Harry in spatele meu spre intrare. Mi-o ia inainte si imi deschide usa...Dragut din partea lui,sau poate se pregateste pentru ceea ce va urma.

Sincera sa fiu...imi este frica. Tin la Harry,chiar foarte mult. M-am atasat de el mult mai repede decat ma asteptam,dar niciodata nu am avut sansa sa vad dincolo de aceasta carcasa a lui Harry pe care o arata tuturor. Ma intreb cine a mai avut parte de o confesiune din partea lui Harry...? Imi alung repede ultimul gand si pasesc incet in casa .