Capitolul 2

11.9K 195 27
                                    

Ma trezesc din cauza unui sunet puternic care venea din camera lui Adelle, sar ca ars din pat neputând sa îmi mai iau un tricou pe mine alergând spre camera ei. Fara sa mai bat la usa intru in camera vazand-o pe Adelle căzută pe jos, o ajut sa se ridice asezand-o pe pat.

- Adelle, m-ai speriat.

- S-scuze, vroiam doar sa merg pe p-picioarele mele. Ii privesc chipul angelic putin acoperit de parul ciocolatiu, nu puteam sa ma supăr e ea.

- Stiu dar trebuie sa mai aștepți cateva zile și iti promit ca vei putea merge din nou. Aceasta imi zâmbește timid evitând contactul vizual.

Observ ca este distrasa de semnele de pe corpul meu, se uita la ele vrand sa pună mana pe ele dar ceva o reține uitându-se printre gene la in ochii mei.

- Le poți atinge. Adelle continua sa se uite la ele nedumerita.

Ii apuc degetul și i-l plimb pe semnele mele, aceasta înroșește la gestul meu urmărind drumul degetului.

- Ce sunt astea?

- Sunt niște...tatuaje Adelle.

Ma simțeam cu totul diferit cand ma atingea ea, mana ei fina pe pielea mea imi dădea o stare de liniște, ma simțeam altfel cand eram cu ea. Isi retrage mana din mana mea privindu-mă timid.

- As vrea sa lamurim cateva chestii Adelle. Aceasra se uita la mine cu un chip ingrijorat.

- Din moment ce trăiești sub acoperișul meu, trebuie sa urmezi cateva reguli. Adelle clatina afirmativ din cap in semn ca este de acord cu cea ce voi spune.

- De acum înainte as vrea sa vorbești mai mult cu mine, sa-mi spui ce te frământă, ce te supăra, ce te face fericită. Orice problema ai avea, mi-o spui fara nici-o reținere. Poți merge unde vrei in casa mai puțin în camera din capătul holului. Nu ascunzi nimic de mine, orice, oricât ar fi de neimportant, ai înțeles? Adelle imi confirma clatinand iar din cap.

- As vrea ca de acum sa-mi răspunzi cu da sau nu, numai clatina din cap.

- Am înțeles. Ii zambesc sarutand-o pe fruntea alba.

- Bun. Ma ridic din pat pregatindu-ma sa ies din camera dar vocea lui Adelle ma oprește.

- Stai...cum te cheama? Ma intorc cu fata spre ea zambindu-i lasand un canin la vedere.

- Alec.

- Alec, crezi ca mai poți sta putin cu mine? Inchid usa mergând spre ea.

- Sigur, vrei sa ne uitam la un film?

- Da. Ii zambesc luand-o in brate ducand-o la mine în camera asezand-o in pat, inchid usa apoi ma asez in pat lângă ea sprijinindu-ma de perete.

Adelle pov:

Nu prea am fost atenta la film, tot ce am auzit a fost bataile inimi ale lui Alec. Ma trezesc pe pieptul său uitându-mă putin buimaca la chipul lui, încă dormea. Ma tot uitam la tatuajele lui, are multe, pe brate, pe abdomen, pe spate și unul pe gat, oare ce semnifica? Nu s-a mai comportat nimeni atat de frumos cu mine, nimeni nu mi-a oferit atata atenție, nimeni nu a mai avut grija de mine, inafara de el.

Timp de 17 ani am fost legata in acele lanțuri reci fara a vedea oameni buni, doar oameni care vor sa-mi facă rau, fara a vedea lumina soarelui, fara a-mi face prieteni. Fara sa-mi dau seama lacrimi imi acaparau obrajii deja fierbinți, ma ridic ca arsa de pe pieptul lui Alec stergandu-mi lacrimile cu podul palmei.

- Ce ai pățit? Tresar cand simt o mana pe coapsa mea urmata de o voce groasa abia trezita din somn. Imi sterg repede urmele de apa de pe obraji uitându-mă sfioasa la Alec.

- N-nimic. Observ cum ma priveste putin supărat pentru ca ii ascund adevărul.

- Adelle ce ți-am spus eu?

- S-să nu-ți ascund nimic.

- Bun, acum spune-mi de ce plângeai. Suspin putin apoi trag aer in piept pe care mai apoi îl expir.

- M-ma gândeam la trecutul meu, tu m-ai salvat din acel infern, nimeni in viata asta nu mi-a arătat atata afecțiune cum mi-ai arătat tu. Ma simțeam putin rușinată, evitam contactul vizual deșii ii simteam privirea pe mine.

Tresar putin canc Alec ma i-a de mâna trecandu-ma inapoi pe pieptul lui într-o îmbrățișare.

- Adelle nu te mai gândi la trecut, important este prezentul, important ca acum numai esti singura, sunt aici pentru tine ori de cate ori ai nevoie de mine. Acesta ma ia in brate lipindu-mi capul de pieptul lui, ii auzeam bătăile accelerate ale inimii.

Imi ridic putin corpul asezandu-ma mai bine pe el, imi duc degetul pe tatuajele de pe abdomenul lei totodată privindu-i reacția. Isi închide ochii lăsându-și putin capul pe spate, urc cu degetul pana pe tatuajul de pe gatul lui acesta apucandu-ma de mana ridicandu-si capul de placere. Suntem intrerupti lui Alec acesta răspunzând la apel, ma dau de pe el privindu-l cum se ridica din pat, termina de vorbind mergând la șifonier scoțând o camasa neagră.

- Trebuie sa plec puțin, ma întorc cat de repede pot ok?

- Bine. Il priveam cum se pregătește pentru a pleca.

Chiar nu știu ce ma apucase cand m-am pus pe pieptul lui, cand am inceput ating tatuajele de pe corp dar într-un fel, a fost plăcut...sa-l privesc cum isi închide ochii, cum isi lasa capul pe spate.

- Înainte sa plec aa vrea sa te rog ceva. Imi indrept privirea spre el privindu-l pe sub gene.

- As vrea sa mănânci si sa iei pastila pe care ti-o va pregăti bucatarul ca sa te pui pe picioare.

- Asa am sa fac. Alec ma duce până-n bucatarie unde masează pe scaunul cafeniu sarutandu-ma pe frunte.

Il privesc cu tristețe cum iese din casa auzind mai apoi motorul mașini, nu-mi place sa stau singura.





You are mine {18+}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum