You are mine {18+}

Capitolul 13

Adelle pov

Imi aranjez parul într-o agrafa cu perle in timp ce privesc in gol oglinda, de ce imi ascunde Alec atatea lucruri? Se preface ca este bine cand ma vede dar este clar ca ceva il deranjează, oare este ceva in neregula cu mine? Nu mi-ar place sa știu ca este supărat pe mine având în vedere ca el este cel care mi-a schimbat radical viața după aproape 17 ani de chin si singurătate.

Inspir adanc aer in piept apoi merg spre dressing incercand sa găsesc o rochie potrivita. Habar nu am cu cine ma voi întâlni sau unde voi merge dar dacă sunt cu Alec totul va fi bine, privesc prin dressing pana dau de o rochie neagra cu decolteu drept și o crapatura la piciorul stang.

Ma imbrac in ea apoi ma incalț într-o pereche de sandale de aceeași culoare, ies din dressing si ma privesc pentru ultima data în oglinda înainte de a ieși din camera. Ma dau cu parfum apoi ies indreptandu-ma spre scari, inspir si expir putin agitata apoi cobor având grija sa nu calc pe rochia eleganta.

Măresc putin ochii cand dau de Alec la capătul scărilor asteptandu-ma imbracat într-un costum negru la fel ca rochia mea parul fiind putin ciufulit. Il mai văzusem imbracat in camasa si sacou dar acum parca arata...altfel, impunea respect, superioritate.

- Mergem? Imi intinde brațul eu privindu-l pierdută.

- Desigur. Zambesc si ma "agaț" de bratul sau.

Mergem spre parcarea unde ne urcam într-o mașină mată de un albastru inchis, ma așez pe locul de langa Alec acesta închizând portiera bagand cheia in contact. Iesim din parcare mergând pe drumul intunecat de afară, eram agitata iar inima dadea semne ca vrea sa iasa din piept. Niciunul dintre noi nu scotea un sunet, tăcerea predomina iar asta ma agita si mai tare vreau sa vorbesc cu el dar ce sa spun? Raman pe gânduri pana cand masina se opreste in fata unui restaurant de lux cu terasa imensa.

Alec imi deschide portiera eu coborand din masina, il apuc de brat intrând inauntru clădiri. Înaintăm spre o masa cu trei oameni care imi inspirau aceasi senzație pe care mi-o da Alec, mister și fiori pe spate.

- Alec cat ma bucur sa te revad. O doamna in jur de 46 de ani se ridica de pe scaunul alb imbratisandu-l pe Alec.

- Ne așteptați de mult timp?

- Nu. Raspunde o fata cam de varsta mea cu parul negru, imbracata într-o rochie bleumarin cu un decolteu parca prea exagerat pentru gustul meu.

- Adelle, ei sunt parintii mei și sora mea, Isabelle. Soră? Alec nu mi-a spus pana acum ca are o soră.

- Încântată Adelle, eu sunt Isabelle Lightwood. Imi intinde mana prietenos facand cunoștință.

Decolteu rochiei ei imi dădea posibilitatea sa-i vad runa de pe piept, era aceeasi runa pe care o avea Alec pe braț. Runa de care mi-a spus ca este cea mai puternica, runa angelica.
O privesc cateva secunde pe fata din fața mea apoi ne așezăm pe scaune libere, nu puteam spune ca nu erau drăguți cei din familia lui Alec dar imi inspira o oarecare nesiguranta sau poate sunt eu paranoica.

- Si Adelle, am auzit ca ai avut un trecut greu.

- Mamă!

- Este in regula Alec, trecutul este trecut, acum sunt cu tine cea ce ma face fericita. Ii zambesc acesta zambindu-mi inapoi.

- Este adevarat doamna Lightwood dar cu ajutorul lui Alec acum sunt fericita și nu-mi lipsește absolut nimic.

- Ma bucur Adelle sti...înainte sa te întâlnească pe tine Alec era singur mai tot timpul fiindu-i greu sa își găsească pe cineva dar acum, ma bucur sa-l vad fericit alături de o fata atat de frumoasa și draguta ca tine. Ii zambesc doamnei din fata mea uitându-mă si la Alec care își dădea ochii peste cap zambind in colțul gurii apucandu-mi mana in a lui.

•

Simteam cum tensiunea imi acaparează corpul, suntem cred ca de cincisprezece minute în masina si niciunul dintre noi nu spune nimic. Alec este atent la drum iar eu...eu ma imi rezem capul de geamul rece al portierei uitându-mă la peisajul intunecat al nopți, familia lui este chiar frumoasa și draguta dar totodată imi transmite un sentiment ciudat. Nici nu realizez cand masina intra in garajul mare motorul acesteia oprindu-se, nu ma simțeam capabila de a vorbi cu Alec chiar dacă eu nu sunt devină cu ceva anume.

Amândoi suntem tensionați incercand sa găsim un subiect de discutat, imi mușc involuntar buza ipreunandu-mi degetele incercand sa-mi gasesc cuvintele. Observ cum Alec coboară din mașină deschizându-mi portiera intinzandu-mi mana, il privesc timp de cateva secunde de parca îl vad pentru prima data în viata mea. Imi pun mana în mana lui ieșind din masina acesta privindu-mă serios în ochi, ma speria putin privirea asta. Intram in casa oprindu-ne langa scari stand fata in fata acesta privindu-mă in continuare dar de data aceasta cu cât ma uitam mai mult în ochii lui, observam o mica sclipire în ei.

- Ar trebui sa te culci Adelle, mâine ai sa fi obosita. Imi spune pe un ton putin răgușit și gros făcându-mă sa-mi doresc sa nu fiu în fata lui chiar acum.

Aprob din cap pastrandu-mi atenția pe chipul sau, stateam pe loc privindu-l pierdută neștiind ce sa fac de parca...nici numai aveam control asupra corpului meu. Alec se apropie incet de mine nelăsându-mi spațiu nici măcar sa respir, simteam cum inima mi-o ia la galop iar Alec sigur o va auzi. Ii simt usor buzele peste ale mele aproape de a se lipi într-un sărut, tresar cand aud usa de la întrare deschizându-se. Ma întorc putin agitata Alec păstrându-și calmul, în tocul ușii era un bărbat cam de varsta lui Alec, cu parul blond lung pana la ureche, lins, ochi albaștri, imbracat din cap până-n picioare in negru.
Cea ce mi-a atras atenția au fost runele de gatul lui, deci inseamna ca și el este un vabatir de umbre.

- Deranjez? Întreabă blondul din pragul ușii uitându-se la Alec.

Cine este el? Ce face aici? De unde îl știe pe Alec? Atatea întrebări imi umpleau mintea încât nici nu am observat cand blondul se afla în fata mea zambindu-mi prietenos luandu-mi mana in mana sa.

- Jace, Jace Holland. Imi săruta mana politicos eu uitându-mă la el confuza.