You are mine {18+}

Capitolul 10

Începusem sa-mi dezleg cordonul alb dar aud o bătaie în usa care ma face sa tresar. Alec se ridica de pe scaun venind cu pași mari spre mine scoțând acel "pix" cu capăt de diamant, isi sufleca maneca de la bratul drept punându-și capătul din diamant deasupra unei runei luandu-ma in brate. Il vad pe domnul in halat alb cum intra in camera uitându-se in jur, am rămas încurcată cand se uita în locul unde stateam eu cu Alec dar nu a spus nimic. Parca nici nu ne vedea...

- Domnule Lightwood? Domnisoara Knight? Stateam lipita de Alec uitându-mă la doctor.

- Hm cred ca au plecat. Acesta părăsește camera inchizand usa după el.

Ramasesem fara cuvinte imi pun mainile pe pieptul lui Alec împingându-l de pe mine acesta uitându-se la mine cu un mic rânjet in coltul gurii. Ce bine ar fi dacă as avea și eu acea runa pentru a ma face invizibila acum, Alec isi bagase mainile in buzunarele pantalonilor examinandu-ma de sus pana jos stiam ce astepta de la mine.

- Alec te rog, lasă-mă sa ma schimb după perdea.

- Nu, te schimbi aici, în fata mea. De ce este asa posesiv uneori?

Imi desfac nodul de la cordonul halatului lăsându-l sa cada pe jos. Imi dau jos halatul de pe umeri lasandu-l si pe acesta sa cada langa cordon rămânând goala. Ii mulțumesc lui Dumnezeu pentru ca măcar aveam chiloți pe mine. Iau sutienul alb din dantela de pe scaun pregatindu-ma sa ma imbrac in el dar Alec mi-l ia din mana facandu-mi semn sa ma întorc cu spatele la el.

Nici la semnele lui numai eram atenta, ma uitam pierduta în ochii lui albastri cand ii simt mainile pe umerii mei intorcandu-ma cu spatele. Imi pune sutienul pe sani inchizandu-l la spate, de ce se simte asa bine cand ma imbraca el? Ma intorc spre scaun imbracandu-ma in hainele aduse arajandu-mi putin parul apoi iesim din camera.

•

Ajungem acasă unde urc în camera mea schimbandu-ma in pijamalele mele roz. Asta fac acele rune de pe corpul lui Alec? Sunt asa interesante dar tot odată și misterioase, vreau sa știu mai multe despre ele dar nu-l pot întreba pe Alec despre ele, nu mi-ar spune tot sau mi-ar ascunde ceva despre ele. Poate găsesc o carte legata de ele în biblioteca. Ies din camera uitându-ma in jur pe coridorul lung, nu era nimeni. Pasesc cu pași silențiosi pe mocheta din lemn de pe hol oprindu-ma in dreptul ușii dim lemn masiv. Ma mai uit pentru ultima data pe hol asigurandu-ma sa nu fie nimeni apoi intru inauntru.Sunt atâtea carti...cum o sa știu care este cea de care am nevoie?

Cred ca au trecut deja doua ore decand sunt aici și tot nu am găsit o carte legata de acest subiect. Oh pe bune...într-o biblioteca atat de mare este imposibil sa nu găsesc o informație. Imi las capul pe spate oftand zgomotos, pun toate cărțile de pe jos la locul lor și ma pregătesc sa plec dar înainte sa ies din camera vad ceva strălucitor într-un fel de raft. Imi iau mana de pe clanta indreptandu-ma spre raft, cand ma apropi vad un fel de seif cu un loc liber unde ar trebui sa fie numere.

- Adelle! Am pregătit cina! Ii auzeam vocea lui Alec strigandu-ma din bucătărie.

Ies imediat din biblioteca alergând pe hol spre scari. Il vad pe Alec stând sprijinit de blatul din bucatarie cu mainile încrucișate, părea suparat pe ceva sau pe cineva. Ma uit la el cateva secunde apoi ma asez la masa privind pastele cu cașcaval.

- Tu nu mananci?

- Nu mi-e foame. Chiar dacă e putin nervos imi răspunde calm uitându-se in gol.

Incep sa mănânc din paste simtindu-i atenția parjolitoare pe mine, încerc sa nu ma uit la el continuând sa-mi mananc pastele. Dupa cateva înghițituri ma uit la Alec dar acesta numai era rezemat de blat. Unde s-a dus? Când a plecat? Ma uitam in jur cand simt doua brate in jurul meu sprijinite de o parte și de alta a mesei. Il simt pe Alec in spatele meu cum se lasă putin in jos punându-și capul pe umărul meu făcându-mă sa tresar.

- Ce ai cautat in biblioteca Adelle? Am mărit ochii la auzul acestei întrebări.

Am inghitit in sec vrand sa pot gasii o minciuna rezonabila dar stiam ca nu-l pot minți pentru și-ar da seama imediat, nu sunt bună la mințit. Nu-i raspund sperând sa ma lase in pace dar acesta își întoarce capul spre urechea mea începând sa-mi șoptească.

- Astept un răspuns Adelle. A pus accent mai mult pe ultimul cuvânt păstrându-și tonul suav si tot odată gros.

Dacă nu și-ar fi pus bratele in jurul meu blocandu-ma in scaun acum as fi fugit în camera. Dacă i-aș spune adevărul probabil mi-ar interzice accesul în biblioteca dar dacă ii spun adevărul...

- Am vrut sa caut o...carte pentru un proiect. Alec vine în fata mea ridicându-și o sprânceană.

Stiam ca nu ma va crede, rânjește in coltul gurii și se sprijină iar cu mainile de masa de dara asta fiind in fata mea privindu-mă intens.

- Si ce fel de carte cautai Adelle.  Acel accent pe numele meu imi dădea de fiecare data fiori in tot corpul.

- O carte legata de... Nu apuc sa termin propoziția ca bărbia mea se afla în degetele lui Alec fortandu-ma sa ma uit la el.

- Uita-te la mine când imi vorbești Adelle. Stia prea bine ca il mint, d-asta m-a forțat sa ma uit la el.

Problema mea este ca minciuna nu a fost niciodată punctul meu forte și nici nu cred ca v-a fi. Sunt genul de persoana care arunci cand încearcă sa minta se da de gol cu ractiile
corpului meu. Imi tremura mainile si picioarele, obrajii imi iau foc iar mainile incep sa-mi transpire din cauza agitației din corp.
Alec imi da drumul la bărbie revenind la poziția inițială in care l-am găsit.

- Stiu ca minti Adelle, cautai alta carte. Mi-am lăsat capul in jos privindu-mi palmele roșii și umede.

Nu puteam sa ma uit la Alec, daca o fac simt ca explodez sau iau foc.

- Am terminat de mâncat. Abia am spus cu o voce tremuranda.

Ma ridic de la masa veand sa urc scarile dar Alec ma apuca brusc de incheietura maini intorcandu-ma cu fata spre el. Acum distanta dintre noi era inexistenta eu privindu-l cum se uita la mine apropiindu-si ușor buzele de ale mele. Imi tremurau buzele și nu puteam sa fug pentru ca Alec ma ținea cu o mana de incheietura iar cu cealaltă ma ținea de talie.

- Sa nu ma m-ai minti vreodată. Isi apropiase buzele atat de tare de ale mele încât puteam săi simt respirația mentolate care se lovea de buzele mele.

Privesc in gol nemaiauzind ce este in jurul meu, tot ce vedeam în fata mea era chipul lui Alec care imi oferea numai fiori pe șirea spinării.

- Ai înțeles? Cuvintele lui ma trezesc din visare eu apucand sa ii răspund cu un mic "Da".

Abia ma abtineam sa nu fug de rușine, vocea lui Alec, chipul serios, parfumul sau care imi inspira numai dominanta ma făceau sa ma simt ca o papusa controlata. Nu te mai mint niciodată, promit!