You are mine {18+}

Capitolul 11

Adelle pov

Intru in casa descaltandu-ma de ghetele negre pline de zăpadă. Nici nu mi-am dat seama când a venit iarna, ninsorile dese, zăpadă alba și frigul dur. Alec nu a putut sa ma ia astăzi de la liceu și sincer ma bucur, decand l-am mințit atunci nu mai pot da ochii cu el. Lipsa lui imi lasa amprente adânci, de obicei dormea cu mine în unele nopți, imi facea baie, petreceam mult timp impreuna dar acum...parca nici numai exist pentru el.

Intru in camera mea unde imi las ghiozdanul rezemat de piciorul biroului, incep sa ma dezbrac de haine intrând în baie. Arăt oribil. Imi spun eu in timp ce ma uit la reflexia mea din oglinda imensa, dau drumul apei calde lasand-o sa-mi umple cada. Imi trec o mana prin parul ciufulit gândul ducandu-ma la acele rune de pe corpul lui Alec, vreau sa aflu mai multe despre ele...sau poate ar trebui sa-mi vad de treaba mea, daca Alec nu vrea sa-mi vorbească despre ele inseamna ca nu trebuie sa știu nimic.

Opresc apa bazându-mă in cada, imi las capul pe spate și imi las corpul in jos. Priveam in gol davanul alb, oare ce face Alec acum? Vreau sa stau cu el, sa îl simt langa mine...imi aduc genunchii la piept punandu-mi capul pe ei inchizandu-mi ochii inspirând si expirând aburul cald.

•

Stateam pe pat privind pe peretele din sticla, as vrea sa aflu mai multe informații despre acele rune. Noaptea a pus repede stăpânire pe peisaj iar Alec se va întoarce dintr-o clipa în alta, ma ridic din pat ieșind fin camera. Alerg pana la usa bibliotecii asigurandu-ma ca nu este nimeni pe holul imens, stiu ca nu ar trebui sa fac asta dar curiozitatea imi spune ca trebuie sa aflu. Intru înăuntru având grija sa inchid usa fara sa produc vreun zgomot. Merg pana la la raftul cu acea "cutie" si încerc sa o deschid dar fără succes, în locul unde ar trebui sa fie cifre este un semn gri foarte ciudat. In timp ce incercam sa-mi dau seama cum pot deschide "cutia" imi aduc aminte ca aceste rune se activează cu ajutorul acelui instrument pe care il are Alec mereu.

Deci...dacă vreau sa deschid cutia trebuie sa fac rost de acel instrument. Problema este ca Alec il ia tot timpul cu el și habar nu am cum as putea face rost de el. Tresar cand aud motorul masini lui Alec părând afara, ies repede din încăpere având grija sa nu las nicio urma după mine mergând în camera mea. Ma asez pe pat punandu-mi mana la piept incercand sa-mi controlez bătăile agitate ale inimii. Ma întind pe pat cu spatele la usa privind absenta cerul intunecat, aud usa camerei mele cum se deschide pe ea intrând Alec. Se așează lângă mine eu ramanandcu spatele la el, simt cum bratele sale ma apuca de talie tragandu-ma mai aproape de el.

- Esti suparata Adelle? Aceasta voce...răgușita si suava ma înnebunește.

Imi este greu sa raman la distanta de Alec chiar dacă ma simt groaznic pentru faptul ca l-am mințit. Caldura corpului sau imi învăluie spatele simtind cum corpul meu i-a foc.

- Nu. Spun incet incat sa aud numai eu dar sunt sigura ca și el a auzit.

Tresar cand isi incolacestw bratele pe talia mea tragandu-ma peste el, acum ii puteam simții mult mai bine parfumul plăcut de înțepător impreuna cu respiratia mentolata care imi invada simțurile. Chiar dacă este întuneric in camera pot simți cum ma priveste in stilul sau astfel încât sa ma intimideze. Sangele incepesa-mi pulseze mai rapid în corp cand simt cum isi trece mana prin parul meu dandu-mi o șuviță după ureche parca știind ca ma deranjează.

Niciunul nu spunea nimic, era o tăcere apăsătoare si enervanta in același timp între noi pe care nu o mai suportam. As fi vrut sa sparg gheata dar nu stiam ce sa spun, parca mintea mea se blocase la fel ca și corpul, ce se intampla cu mine? Ma sperie acesta senzație dar in același timp nu as vrea sa se termine.

Alec pov

O țineam lipita de mine simtind cat de încordată este, chiar dacă singura lumina din camera sunt razele lunii pline ii pot vedea chipul rusinat incercand sa sparga gheata dintre noi doi. Decand m-a mințit nu am mai petrecut arat de mult timp cu ea, nu am mai dormit cu ea, nu am mai făcut baie impreuna cea cred ca a suparat-o.

- Cum a fost azi la liceu? O intreb aceasta uitându-se putin dezamăgită la mine tot odată evitând contactul vizual.

O apuc de solduri tragand-o mai aproape. Acum spațiul dintre noi era inexistent, ii priveam chipul sfios uitându-ma la buzele ei rozali care tremurau. Ii simteam corpul incordat si tot odată tremurand ca o gelatina, o țineam strans pe abdomenul meu aceasta lasandu-și capul pe pieptul meu. Nu era nevoie sa-mi spuna ceva imi dădeam seama după gesturile corpului ei cum se simte. Imi pun mana pe creștetul capului ei si incep sa-i mangai parul șaten uitându-ma la chipul ei.

Nu știu ce-mi face fata asta dar când sunt cu ea imi alunga orice stres, ma relaxez cand o simt aproape de mine. In timp ce ii mangaiam parul incepe sa se miște pe mine ducandu-ma la exasperare.

- Ce-mi faci Adelle. Aceasta isi ridica capul uitându-se la mine confuza.

- Ce fac?

- Ma înnebunești.

Imi dau seama ca s-a înroșit in obraji aparandu-i un mic zâmbet pe chip. Era rusinata, asta imi place la ea, este innocentă, pură, nu pot rămâne suparat pe ea mult timp pentru ca oricat as incerca tot o voi ierta. Imi lipesc buzele de ale iei sarutand-o tandru ducandu-mi o mana in parul ei. Aceasta imi răspunde la sărut incercand sa-mi imite stângaci "dansul" limbii. Agh...fata asta este perfecta, trebuie sa o fac a mea!