Destinul sângelui albastru

~Tot ce a mai rămas este o inimă frântă~

Damian

Nu pot să cred că Liana m-a tras pe sfoară. Cine ar face o astfel de glumă? Cum poți să minți că ești în pericol? M-am întors acasă nervos, iar când am intrat, l-am găsit pe Leo și pe părinții mei stând pe canapea. Ochii lui Leo erau roșii și plini de lacrimi. Mă îndrept cu pași mari spre el.

-Ce s-a întâmplat?

Leo ridică privirea din pământ.

-A plecat, șoptește.

-Ce? întreb încurcat.

-Merliah a plecat...a plecat pentru totdeauna și nu se mai întoarce.

-Asta e o glumă proastă...

Dar după privirea familiei mele, am știut că vorbesc serios.

-D-de ce?

Am făcut câțiva pași în spate și era cât pe ce să îmi pierd echilibrul. Nu poate fi adevărat. Merliah nu ar face așa ceva. Nu cred asta până nu văd cu ochii mei! Voi dărma palatul ăsta cărămidă cu cărămidă dacă de asta este nevoie ca să o găsesc! Am pornit spre camera mea și am urcat treptele câte două odată. Nu se poate...Ea n-ar face niciodată așa ceva! N-ar face asta! Deschid ușa dormitorului cu atâta putere încât se lovește de perete. Era goală...camera era goală. NU! NU E ADEVĂRAT!

-NU! urlu.

  Pe pat era o hârtie cu numele meu scris îngrijit. Foaia era udă. O despăturesc și văd scrisul ei.

  Damian,

  Când vei citi asta, voi fi plecat. Îmi pare rău că nu mi-am luat rămas bun, dar imaginea ta mi-ar fi slăbit determinarea. Știu că ți-am spus că ești liber, dar am realizat că nu aș putea suporta gândul că altcineva va fi în brațele tale așa că am ales să plec. Am ales să ies din viața ta pentru totdeauna. Așa e cel mai bine pentru amândoi. Inima mea aparține unui om care nu împărtășește aceleași sentimente...Inima mea îți aparține ție. M-am îndrăgostit de tine.

Cobor înapoi la familia mea.

-Unde e? Unde e Merliah?

Leo s-a ridicat și a pășit spre mine. Pe fața lui puteam citi dezamăgirea.

-E numai vina ta! spune împingând cu degetul în pieptul meu. A plecat din cauza ta! Cum ai putut să o rănești în halul ăsta? Cum? Cum ai putut să îi faci asta după tot ce a făcut pentru noi? Știi că ea ne-a salvat poporul? Hm? Știai că ea i-a propus tatălui ei să se căsătorească cu tine pentru a ne ajuta oamenii? Știai că a îndurat atâta durere și tristețe din cauza ta doar pentru a ne fi nouă bine? ȘTIAI? SPUNE-MI! ȘTIAI? Întotdeauna există consecințe. Până la urmă, luna apune și soarele răsare și ce s-a întâmplat în magia lunii trebuie să se confrunte cu durul adevăr...lumina zilei. Din cauza ta a plecat! A PLECAT ȘI NU SE VA MAI ÎNTOARCE NICIODATĂ! NICIODATĂ, DAMIAN! Vei fi nevoit să trăiești cu sentimentul ăsta de vinovăție! Crede-mă, ceea ce simți tu acum nu se compară cu ceea ce simte Merliah.

M-am prăbușit în genunchi pe podea. Cuvintele ei m-au lovit puternic..."Dacă te mai văd o singură dată cu ea, voi pleca și nu mă vei mai vedea vreodată." Leo avea dreptate...E numai vina mea...Cum a putut să plece așa pur și simplu fără să își ia măcar la revedere? I-a fost chiar atât de ușor să plece și să mă lase? Cum a putut face asta când pe mine mă înnebunește gândul de a o pierde? Cum a putut face asta atât de ușor? CUM?

DOARE! DOARE CA DRACU!

Eram nervos, rănit și distrus, iar inima nu îmi dă pace. Simt că va exploda dacă nu o văd pe Merliah, dacă nu știu că fericită, dacă nu știu că e în siguranță. Nici dacă îmi înfigea cineva un cuțit în inimă din nou și din nou nu simțeam o asemenea durere...Camera se învârtea cu mine.

-A plecat, șoptesc.

Simțeam cum lacrimile mi se preling pe obraji.

-M-a părăsit și a luat toată inima mea cu ea...

-Damian...spune Leo așezându-și o mână pe umărul meu.

-NU MI-A LUAT DOAR INIMA...MI-A LUAT TOATĂ VIAȚA CU EA!

Tot corpul mă durea, dar cel mai rău mă durea inima. De ce? Și atunci realitatea m-a lovit din plin.

-Dumnezeule! Merliah e sufletul meu pereche! Ea a fost de la bun început!

Am lovit podeaua cu pumnul și am urlat de durere în timp ce lacrimile îmi șiroiau pe obraji. Am pierdut-o! Am pierdut-o pe Merliah!

-Damian...spune fratele meu strângându-mă ușor de braț.

-Am pierdut-o, Leo...Am pierdut-o pentru totdeauna...E numai vina mea.

-Ai făcut deja o alegere, frățioare...ai ales-o pe Liana în locul ei.

Liana? Liana...La dracu! Nu simt nimic pentru femeia aia! E ca și cum toate sentimentele pentru ea mi-au fost șterse cu un burete.

-C-ce? NU! Nu o iubesc pe femeia aia!

-Christopher?

Ridic privirea și văd o femeie apropiindu-se, era Sabrina.

-Sabrina, spune tata ridicându-se.

Sabrina mă privește insistent.

-Ai fost vrăjit, spune.

-P-poftim? întreb ridicându-mă.

-Cineva a aruncat o vrajă asupra ta. O vrajă a iubirii.

Simțeam cum sângele îmi clocotește de furie.

-Am fost vrăjit?

Femeia încuviințează din cap.

-În tot acest timp am fost sub efectul unei vrăji? Am pierdut-o pe femeia pe care o iubesc din cauza unei vrăji?

Am simțit o durere în piept când mi-am amintit de câte ori am lăsat-o baltă pe Merliah pentru Liana.

-Mi-am pus iubirea vieții mele să treacă prin cea mai mare durere posibilă...Îi frângeam inima în mii de bucățele când mă vedea cu o altă femeie...Am rănit-o pe cea pe care trebuia să o iubesc, să o îngrijesc, și să o apăr...din cauza acelei vrăji, eu ofeream toate aceste lucruri unei alte femei! Chiar în fața sufletului meu pereche! În ochii ei inocenți și frumoși, eu am așternut durerea de câte ori am avut ocazia...Gândul că ea a suferit în halul ăsta din cauza mea, o să mă bântuie toată viața și o să mă omoare pe interior. CE AM FĂCUT? urlu. Mi-am rănit iubita pentru că nu am fost în stare să văd că cineva se joacă cu mintea mea și că a aruncat o vrajă blestemată asupra mea! Am avut atâtea semne...din clipa în care am văzut-o pe Merliah pentru prima dată trebuia să știu că e ea.

Am urlat de durere fără să îmi pese de cine mă aude.

-Damian!

Leo mă prinde de umeri și mă zdruncină tare.

-Revin-o-ți în fire!

-Dacă nu mă va ierta niciodată? Dacă e prea târziu să îmi aduc iubita înapoi? Nu pot trăi fără Merliah! Viața mea nu are rost fără ea!

-DAMIAN! REVIN-O CU PICIOARELE PE PĂMÂNT!

Fratele meu are dreptate. În loc să stau aici și să-mi plâng de milă, ar trebui să pornesc pe urmele iubitei mele și să o aduc acasă teafără și nevătămată, dar oricât mi-aș dori să o am lângă mine acum, nu pot face asta până nu-i voi pedepsi pe cei responsabili.

-O să-i omor pe cei care ne-au făcut asta! O să mă răzbun pe cei care au făcut-o pe Merliah să sufere. Adună haitele, Leo. Dacă Antonio vrea război, atunci asta va primi.

Leo a plecat, iar peste câteva minute s-a întors cu oamenii mei și ai lui.

-Suntem gata când ești și tu, spune.

-Venim și noi, spune tata așezându-și mâna pe brațul meu. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai bine.

Mama face un mic semn din cap.

-Suntem alături de tine, fiule.

-Antonio va plăti pentru tot, spune Sabrina. Nu vă las să luptați singuri cu acel om.