Destinul sângelui albastru

~Planul amenință să se destrame~

Liana

Așteptam în sală alături de tatăl și fratele meu. Unde naiba era Damian? După câteva minute a venit și răspunsul...Era în mijlocul mulțimii cu prințesa aia afurisită. Ce are de gând să...Și atunci muzica a pornit. NU! NU! NU! NU!

-Liana, trebuie să faci ceva! Acum! șuieră tata. Nu poate dansa cu ea!

Când i-am văzut privindu-se în ochi am știut că trebuie să intervin înainte de a fi prea târziu. Mi-am făcut loc printre invitați și m-am așezat undeva unde el mă putea vedea. Când credeam că voi da greș, el a ridicat capul și m-a privit. Abia atunci când a plecat de lângă ea am putut respira liniștită. M-am întors la tatăl și fratele meu.

-A fost pe aproape, spune Jacob.

-Trebuie să acționăm cât mai repede, nu mai avem mult timp, spune tata. Trebuie să scăpăm de prințesă înainte de a ne da planul peste cap!

Fratele meu s-a uitat la prințesă.

-De ce? Nu pare o amenințare.

-Ei bine, vom vedea imediat dacă este sau nu un pericol pentru noi.

Tata i-a făcut semn unui băiat din haită.

-Benjamin, am nevoie de tine. Uite ce vreau să faci.

Tata se apropie și îi șoptește ceva la ureche. Băiatul a zâmbit și a plecat.

-Ce ai de gând? Îl întreb.

-Vei afla imediat, acum trebuie să plec să văd ce se va întâmpla. Voi doi rămâneți aici.