Destinul sângelui albastru

~Pădurea Întunecată~

Merliah

Îmi îndepărtez părul de pe ochi și mă gândesc unde ar trebui să mergem acum.

-Cred că urmează să ne întâlnim cu centaurii acum, spun. Ai idee unde îi putem găsi? Îl întreb pe Drago.

-Pădurea Întunecată.

-Nu-mi place cum sună, spune Leo.

-Fie că ne place sau nu, trebuie să mergem.

Drago ne ia pe toți și se desprinde încet de la sol.

-Cum ai reușit să-i convingi să nu se arunce în apă după mine? strig printre vâjâitul vântului.

-Foarte simplu. Le-am spus că dacă mișcă, o să-i prăjesc puțin.

-Sunt curios cum miroase un vârcolac la rotisor, spune Nicholas.

-Ție îți e ușor să vorbești! Nu pe tine voia să te frigă! strigă Leo la el.

Am început să râd, iar apoi le-am povestit cum a mers întâlnirea cu sirenele. Am terminat de vorbit înainte ca Drago să intervină.

-Aceea este Pădurea Întunecată!

Nu degeaba se numea așa. Copacii erau atât de deși încât nicio rază a soarelui nu pătrundea printre ramurile lor.

-O să vă las la câțiva metri de pădure, spune Drago și aterizează. Nu vă pot însoții, aș rămâne blocat acolo și nu aș vrea să dau foc pădurii ca să mă eliberez.

-E în regulă, Drago. Așteaptă-ne aici. Ne vom întoarce cât putem de repede.

Intrăm în pădure.

-Ce căutăm mai exact? întreabă Damian.

-Centaurii au bust de om și trup de cal. Sunt creaturi inteligente care luptă bine și care trag excelent cu arcul.

-Ar trebui să ne despărțim, așa am acoperi o arie mult mai mare, sugerează Leo.

-Nu! Rămânem împreună! spun.

Cred că am mers vreo douăzeci de minute fără să găsim ceva. Ne oprim și privim în jur,

-Sigur suntem în locul în care trebuie? întreabă Nicholas.

-Da. Drago nu se înșală când vine vorba de locurile în care se află creaturile magice. Unde e Leo?

Ca și cum mi-ar fi auzit întrebarea, Leo vine alergând mâncând pământul spre noi.

-FUGIȚI! urlă cât îl țin plămânii. VIN!

-Cine vine? întreabă Nicholas.

Iar atunci am auzit tropăituri și în spatele lui Leo au apărut o grămadă de centaurii care trăgeau cu săgeți în el. Una dintre ele s-a oprit în copacul din spatele meu.

-L-ați auzit pe Leo, FUGIȚI! țipă Nicholas.

Am luat-o la fugă. Crengile se rupeau, iar frunzele foșneau sub greutatea noastră. La un moment dat m-am oprit și m-am răsucit spre centaurii care ne alergau. Nu aveam de gând să mai fug de ei.

-Merliah! strigă Damian și mă apucă de braț. Haide! Nu e timpul să faci pe eroina acum!

M-am eliberat din strânsoarea lui și mi-am schimbat culoarea ochilor.

-Du-te!

-Nu te las singură!

-Damian are dreptate, spune Nicholas. Nu te lăsăm să le faci față singură.

Băieții își schimbă și ei culoarea ochilor și am așteptat ca centaurii să ajungă la noi. Când unul dintre ei a văzut că nu mai alergăm, le-a făcut semn celorlalți să se oprească, iar apoi s-a apropiat încet de noi, păstrând cât de cât o distanță față de noi.

-Ce caută trei alpha și un beta în Pădurea Întunecată? Întreabă centaurul lovind pământul cu copita în timp ce privirea i s-a mutat de la Nicholas la Leo, iar apoi la Damian ca într-un final să se oprească asupra mea.

-Ce creatură mai ești și tu? Nu am mai văzut pe nimeni cu o culoare a ochilor ca a ta.

-Eu sunt Merliah, adevăratul alpha și am nevoie de ajutorul tău pentru a restabili liniștea și pacea între creaturile fantastice.

-Culoarea ochilor tăi este cu adevărat deosebită și asemănătoare cu cea a lui Arthur, dar de unde știu eu că tu ești un alpha adevărat la fel ca el? Se spune că pasărea Phoenix va veni la cel care este adevăratul alpha, dar eu nu văd nicio pasăre.

-Asta pentru că nu a venit până acum.

-Ceea ce înseamnă că nu tu ești cea care va menține echilibrul.

-Nu fi așa dur cu fata, spune un alt centaur. După cum bine știi, pasărea renaște. Poate că încă nu a revenit printre noi sau poate i s-a întâmplat ceva. Dacă pasărea nu e lângă ea acum, nu înseamnă că Merliah nu este adevăratul alpha. Ethan știi bine că așa este, i-ai văzut ochii, sunt diferiți de ceilalți.

-Aaron...

-Eu o cred, spune și se apropie de mine. Eu sunt Aaron. E o onoare să te întâlnesc în sfârșit. Cu ce te putem ajuta?

Le-am povestit de ce am nevoie.

-Foarte bine. Îți voi oferi un obiect dacă treci o mică probă.

Dau încet din cap, iar Aaron iși ia arcul și o săgeată și trage într-un copac care se află la o distanță destul de mare de locul în care ne aflam, iar apoi îmi întinde arma și o altă săgeată din tolbă.

-Dacă vei ținti acel copac, te voi ajuta.

-Bine, spun.

Iau arcul și săgeata și mă așez în locul în care stătea Aaron mai devreme. Trag adânc aer în piept și mă uit la copacul pe care trebuie să îl lovesc. Poziționez săgeata și țintesc. Săgeata mea o despică pe cea a lui Aaron și se oprește în trunchi cu un zgomot puternic care determină păsările să își ia zborul.

-Impresionant, spune Aaron. Țintești foarte bine pentru un vârcolac.

-Mulțumesc! Am învățat să mânuiesc cât mai multe arme. Nu se știe niciodată când îți poate fi de folos o sabie sau un arc.

Aaron scoate o altă săgeată din tolbă.

-După cum bine știi, noi suntem creaturi inteligente care mânuiesc foarte bine arcul. Nu pot transfera o astfel de putere unui obiect, de aceea îți ofer această săgeată. Deja stăpânești foarte bine trasul cu arcul.

-Mulțumesc pentru ajutor, spun și iau săgeata de la Aaron.

-Urmați-mă, vă voi conduce la ieșirea din Pădurea Întunecată.

Aaron ne-a scos din pădure, iar Drago ne aștepta.

-Marele Dragon?

-Bună, Aaron.

-Ce faci aici?

-O ajut pe prințesă să își îndeplinească destinul.

-Prințesă?

-Da, Aaron. Merliah este fiica Regelui Alexander și a Reginei Ariana. Și este adevăratul alpha.

-Ești sigur?

-Am văzut cu ochii mei cum a atins această formă.

-Și eu cred asta și sper ca membrii Consiliului să creadă și ei.

-Chiar dacă nu vor crede, nu le voi permite să îi facă rău prințesei.

-Mult succes, Merliah. Sper că ne vom mai întâlni, spune și se întoarce cu spatele la noi și pășește spre pădure.

-Mulțumesc! Aaron?

-Da?

-Ce știi despre Grifoni?

-Nu prea multe, dar știu că se află unul în Pădurea Interzisă.

-Pădurea Interzisă?

-Da. Cine a intrat acolo, nu a mai ieșit niciodată, spune și pleacă.