Destinul sângelui albastru

~Voalul dintre lumi-eliberarea unui spirit~

Merliah

-O vale prin care trece un râu care duce la Insula Celor Binecuvântați, continuă dragonul.

-La intrarea în vale se află două statui imense din piatră ale regilor antici, spun. Nimeni nu merge acolo, temându-se de prezența magică din acea zonă.

-Dar creaturile nu fac rău nimănui, din contră, celelalte făpturi îi vânează pe unicorni și îi ucid pentru a le lua cornul.

-Câtă cruzime.

-Așa e.

-Valea Regilor Căzuți, spun. La început nu purta numele ăsta, nu?

-Nu.

-Este drumul regilor.

-Da, spune Drago. Regii traversau acest loc, dar apoi s-a întâmplat ceva. Drumul nu mai era sigur, iar mulți regi au fost omorâți...Așa că acum, locul ăsta, este cunoscut sub numele de Valea Regilor Căzuți.

Drago aterizează în fața întrării în Valea Regilor Căzuți.

Merliah.

Privesc în jurul meu pentru a vedea cine mă strigă.

Merliah.

Mă răsucesc pe călcâie, însă nu văd și nu simt pe nimeni.

Merliah.

-Merliah? întreabă Drago. Ești bine?

Pământul se învârte cu mine și mă prăbușesc la pământ.

-Merliah, iubito! spune Damian, cuprinzându-mi chipul în palme.

Îi aruncă o privire lui Drago.

-N-am mai atins un om atât de rece. Ce se întâmplă cu ea?

În jurul meu, totul se mișca încet, iar atunci am văzut-o. O femeie în vârstă îmbrăcată în negru, care ținea un toiag în mână.

Merliah.

-Nu știu, tinere prinț. Chiar nu știu. Dar trebuie să o încălzim. Dați-vă la o parte, spune și își folosește răsuflarea pentru a mă încălzi.

După ce căldura respirației lui îmi atinge pielea, mă ridic repede în șezut.

Damian mă ia în brațe și îmi atinge fruntea.

-Iubito, șoptește. Ce s-a întâmplat?

-Am văzut o femeie, spun privind în pământ. O femeie cu ochi albaștrii și triști...atât de triști și plini de durere. M-a strigat...știa cine sunt.

-Ai mai auzit sau văzut și altceva? întreabă Drago.

-În spatele ei era un fel de portal ca o gaură neagră...și era atât, atât de frig. Din acel hău se auzeau voci...ba nu, se auzeau țipete. Țipete care parcă veneau din străfundurile pământului. Nu erau persoane. Doar forme. Nu aveau chipuri. Erau acolo, dar nu erau. Se mișcau atât de iute. Parcă n-ar fi existat, dar erau reale...trebuie să fi fost reale. Ce erau?

-Spirite...spiritele morților. Pe vremea Vechii Religii, Înaltele Preotese făceau sacrificii cu sânge pentru a le elibera. Ceea ce ai văzut, se numește voalul dintre lumi, iar femeia aceea se numește Calissa. Este paznicul lumii spiritelor. Apare doar atunci când voalul dintre lumi este rupt, iar dacă asta s-a întâmplat...Dumnezeu să ne păzească pe toți!

-Vechea Religie?

-Este perioada în care se practica magia neagră. Vrăjitorii își foloseau puterile pentru a face rău...

-Cum oprești spiretele? Trebuie să existe o cale.

-Dacă am dreptate, iar voalul dintre lumi a căzut, nu avem decât o soluție. Să-l reparăm.

-Cum fac asta?

-Nu știu sigur. Dar ruperea lui a necesitat un sacrificiu cu sânge. Închiderea sa necesită un altul.

-Cum îți dai seama dacă a fost rupt?

-Apare ca o despicătură între lumea lor și lumea noastră.

-Atunci n-a fost rupt...nu arăta cum îl descri tu.

Merliah. Ai grijă, copilă. Cineva a invocat un spirit malefic. L-a eliberat din lumea noastră și vine după tine.

După mine?

Cineva îți vrea răul. Ferește-te de atingerea lui, copilă.

Așteaptă, Calissa! Cum îl pot învinge?

Cu foc. Dar ai grijă, puterile tale de vrăjitoare nu au efect asupra spiritelor. Și niciun muritor nu a supraviețuit atingerii lor.

-Drago, cine poate invoca un spirit?

-Ce vrei să spui?

-Cineva l-a eliberat și i-a permis să pătrundă în lumea noastră.

-Mă tem că există o singură persoană care are o asemenea putere, spune dragonul. O Înaltă Preoteasă a Vechii Religii.

-Cine e?

-Miranda.

-Ea e aliată cu Michael. Cred că cei doi au aflat ce facem și vor să ne oprească. Și avem o mare problemă, magia mea nu are efect asupra spiritelor. E inutilă în fața lor.

-Ar trebui să ne întoarcem acasă, spune Nicholas.

-N-am de gând să renunț acum când suntem atât de aproape...

-Surioară! Spiritul acela te caută pe tine! Vampirul și vrăjitoarea te vor moartă!

-Nu-mi pasă! Mă duc indiferent de pericol! spun și iau un lemn gros de jos, iar apoi îi dau foc. Calissa a spus că focul distruge spiritele.

-Vin cu tine, spune Damian.

-Nu! Nu te pot pune în pericol.

-Vin cu tine și punct.

-Voi veni și eu, spune dragonul. Spiritele pot stinge focul, iar puterile tale sunt blocate. Eu îmi pot folosi flăcările oricând. Voi zbura deasupra voastră și o să vă protejez.

-Bine, șoptesc. Dar ia-i și pe cei doi. Nu vreau să rămână singuri cu acel spirit care ne dă târcoale. Ce trebuie să caut?

-Ascunsă undeva în această vale, se află Peștera de Cristal. Acolo îl vei găsi pe John, paznicul Unicornilor. El te va conduce la creaturile magice.

-Am înțeles, spun îndreptându-mă spre vale.

Mă opresc lângă unul din cei doi regi care păzesc valea.

-Merliah! strigă Drago.

-Da? întreb fără să-mi iau ochii de la cărarea din fața mea.

-Unicornii sunt creaturi rare, mistice. Mai sunt puțini unicorni în viață. John te va supune unui test, dacă îl treci, îți va permite să îi întâlnești.