Destinul sângelui albastru

~Liniștea dinaintea furtunii~

Merliah

Am parcurs, în liniște, câțiva kilomentri când totul s-a întunecat dintr-o dată, iar în spate am simțit o lovitură puternică care m-a pus l-a pământ, lăsându-mă inconștientă. Când îmi revin aud voci în jurul meu.

-Dă-i sacul jos!

Cineva îmi smulge sacul de pe ochi și clipesc de câteva ori ca să mă obișnuiesc cu lumina din cameră.

-Ce avem noi aici?

Când ridic capul dau de Antonio. Mâinile îmi erau legate de mânerele scaunului. Am încercat să mă eliberez, dar nu avea rost...eram depășită numeric. Știam că pot să rup funiile, dar m-ar fi pus la pământ într-o clipă.

-Antonio, spun pe un ton rece ca gheața. Ce îți închipui că faci?

-Ar trebui să îi spun planul? Întreabă privind în jurul lui, apoi se întoarce la mine.

Mă privește, iar în ochii lui observ o urmă de viclenie. Rânjește și se apleacă spre mine.

-Oricum nu îl va divulga. Haita iubitului tău soț este cea mai puternică din câte au existat, iar cea a cumnatului tău este a doua. Știi a câta e haita mea? A TREIA! Eu eram cel mai puternic alpha până când soțul tău m-a detronat! De ani de zile plănuiesc să mă răzbun, iar azi a sosit clipa. O să-mi recapăt locul.

-Ești nebun!

-Of, of, fetiță idioată. Crezi că m-aș arunca într-o luptă împotriva lui Damian și Leonardo de unul singur? Am adunat foarte multe haite. Oamenii lor nu au nicio șansă în fața oamenilor mei.

-Poți veni cu câți vrei, Damian și Leo le vor face față. Nu se numesc degeaba cei mai puternici alpha.

-Nu vor rezista mult. Oamenii mei sunt puternici și îi vor depăși numeric. Oricât de puternic ar fi soțul tău, nu va putea face față celor 60 de oameni ai mei. E timpul să-mi iau revanșa.

Antonio se îndepărtează și le face semn celorlalți.

-Să mergem, probabil Prințul Damian s-a întors la castel. Liana, ocupă-te de Prințesa Merliah.

-Cu plăcere, spune zâmbind diabolic și se apropie de mine.