Destinul sângelui albastru

~Măsuri extreme~

Merliah

Mă ridic, iar Nicholas își face apariția lângă mine. Știu că și-a dat seama după privirea mea că ceva nu e bine. Îl iau de braț și mergem pe coridorul care duce spre ușa care dă în grădină. A aruncat o privire în urmă ca să se asigure că nu se află nimeni în spatele nostru.

-Merliah ce...

Mă opresc și îl privesc speriată.

-Damian, șoptesc. Ochii mi se măresc și inima mea o ia la goană.

Fratele meu nu m-a auzit, dar după groaza de pe chipul meu și-a dat seama despre ce e vorba.

-Nu l-am văzut...nu e în castel.

-Asigură-te că nu iese nimeni afară. Asigură-te că nimeni nu aude nimic. Spune-le celorlalți să îi țină pe toți în castel! Și ține-i departe de fereste!

-Merliah, ce ai de gând să...

Îi eliberez brațul și alerg spre ieșirea care dă în grădină.

-MERLIAH!

Îmi ignor fratele și continui să alerg. Când ajung la ieșire îi strig peste umăr lui Alex să închidă ușile și să îi anunțe și pe ceilalți să facă la fel. Sper că fratele meu va găsi o modalitate de a le distrage atenția oamenilor. Am ajuns la jumătatea distanței când din spatele meu s-a auzit muzica. La volumul ăla sigur nu va mai auzi nimeni nimic toată viața. Continui să alerg pe tocuri spre locul în care se află Damian și Derek.

-MERLIAH!

Arunc o privire în urmă și îl văd pe fratele meu. Aleargă cât poate de tare, dar eu sunt mai rapidă, chiar dacă am tocuri în picioare. Le simt mirosul. Aproape am ajuns. Încă puțin. Câțiva pași mă mai despart de locul în care se află Damian și Derek. Doamne, te rog...te rog să nu fie prea târziu...Damian se afla la câțiva metri de mine, sângele i se scurge pe frunte, iar în fața lui se află trei vârcolaci, doi dintre ei sunt răniți ușor, iar celălalt sângerează abundent. Vârcolacul gri...unde e vârcolacul gri? Privesc repede în jur și atunci îl văd. Dumnezeule! Derek e rănit rău de tot. Frumoasa lui blană gri e îmbibată de sânge. Îi simt durerea, dar totuși continuă să stea drept în fața lui Damian. Cei doi vârcolaci se aruncă asupra lui, iar cel care sângerează se îndreaptă încet spre Damian. Nu, nu, nu! N-am mai stat pe gânduri și am alergat spre Damian.

-MERLIAH!

L-am auzit vag pe Nicholas strigându-mi numele. Nu-mi păsa de ce se întâmplă în jurul meu. Tot ce conta pentru mine în clipa asta era Damian. Dumnezeule! Vârcolacul era pregătit să îl atace.

-DAMIAN! JOS! LASĂ-TE JOS DAMIAN! am țipat.