Destinul sângelui albastru

~Creatura născută din magie și Pădurea Interzisă~

Merliah

Îl privesc pe Drago.

-Urcați! O să vă spun tot ce știu despre Grifon.

Drago a zburat în înaltul cerului.

-Grifonul e o creatură magică menționată în mituri și legende cu aripi de vultur și trup de leu. Este binecuvântat cu viteza, zborul și văzul unui vultur și puterea, curajul și măreția leului. Grifonul e o făptură născută din magie și nu poate fi ucisă decât cu magie.

Drago aterizează.

-Nu voi ucide o creatură nevinovată.

-Știu, dar nu sunt sigur de cum va reacționa Grifonul când vă va vedea.

-Atunci voi merge doar eu.

-NU! spune Damian. Vin cu tine!

-Nu. Vei rămâne aici cu Drago, Nicholas și Leo. Ești singurul om la care țin pe lumea asta. Aș fi în stare să-mi dau viața pentru tine cât ai clipi.

-Iubito...

-Rămâi aici!

-Surioară, spune Nicholas.

-Nu-mi forțați mâna, Nicholas.

-Atfel ce? întreabă mijindu-și ochii.

-Altfel, Drago te poate rumeni puțin, spun și mă uit la Damian. Rămâne-ți aici.

În ochii lui puteam vedea lupta care se dădea în interiorul lui.

-Drago, dacă se întâmplă ceva, vreau să îi iei de aici și să-i duci acasă.

-Da, prințesă.

Intru în pădure lăsându-i pe restul în spate. Îmi las ochii să capete acel roșu bine cunoscut și continui să merg fiind atentă la cel mai mic zgomot din jurul meu. Mă afund și mai mult în pădure fără să văd ceva straniu sau ieșit din comun. Din spatele meu se aude ceva.

-E cineva? întreb răsucindu-mă spre locul din care am crezut că s-a auzit, însă nu era nimic acolo.

Din nou am auzit un zgomot care, de data asta, părea că se apropie. Și nu m-am înșelat, după puțin timp s-a auzit un sunet asemănător cu cel produs de un șoim.

-Fir-ar!

Dintre trunchiurile copacilor a apărut alergând un Grifon auriu care părea pregătit să atace și să ucidă pe oricine îi stă în cale.

-Te rog, oprește-te!

Creatura s-a oprit în clipa în care am rostit cuvintele.

-Am nevoie de ajutorul tău, altfel nu voi reuși.

Cum aș putea eu să te ajut?

-Am nevoie de un obiect care să aibă o parte din puterea ta.

Înțelegi ce spun?

-Da, te înțeleg.

Cum?

-Datorită lui Drago.

Marele Dragon?

-Da. Chiar el.

Eu nu dețin puteri supranaturale. Tot ce îți pot oferi e o pană din aripile mele și ajutorul meu când dai de greu.

Grifonul își ciuguale cu ciocul o pană și mi-o dă.

-Mulțumesc. E adevărat că nimeni nu iese viu din această pădure?

Da, dar nu îi omor pentru că vreau ci pentru că sunt nevoit. Cei care vin aici au un scop...vor să mă omoare.

-Ai dori ca într-o zi să ieși din acest loc și să vii la castelul meu? Ai putea trăi alături de noi, iar eu și Drago am avea grijă de tine.

C-Crezi că aș putea? Oamenii se vor teme de mine...sunt sigur că au auzit că omor pe oricine și o să-și dorească să mă ucidă.

-Nu aș lăsa pe nimeni să îți facă rău. Iar dacă te temi de cum vor reacționa oamenii, atunci ei nu vor afla despre tine.

Mulțumesc! Ar fi o onoare să îl slujesc pe adevăratul alpha.

-Onoarea va fi de partea mea.

Urcă pe spatele meu, te voi scoate de aici.

Am încălecat pe spatele lui, iar Grifonul și-a luat zborul. A dat din aripi până când a ajuns deasupra coroanelor copacilor, iar apoi s-a îndreptat spre locul unde se aflau Drago și restul. Aterizează, iar eu cobor.

-Ai reușit! spune Damian luându-mă în brațe.

Soțul tău?

Da. Cel din spatele lui e fratele meu, iar celălalt este cumnatul meu.

-Tu ești Grifonul?

Creatura face o plecăciune și scoate un sunet puternic, iar apoi se ridică și își ia zborul.

-Chiar el e. Nu e rău. I-a ucis pentru a-și salva viața. Oamenii veneau aici pentru a-l omorî.

-Ce creaturi supranaturale mai avem? întreabă Leo privind pana din mâna mea.

-Trebuie să găsim un Cerber și pe unicorni.

-Dar restul creaturilor? Cu ele cum rămâne? întreabă Leo.

-Pentru Consiliu, acestea sunt cele mai importante și mai puternice făpturi magice. Merliah are nevoie doar de încrederea lor, spune Drago.

-Nu e corect.

Drago mă privește.

-Știu, dar nu toate creaturiile care există pe acest pământ pot fi găsite. Unele au dispărut, altele sunt pe cale de dispariție...Consiliu le-a ales pe cele care era sigur că vor trăi mulți ani. Acum urcați.

-Unde mergem? întreb cățărându-mă pe spatele dragonului.

-În Valea Regilor Căzuți, spune și își ia zborul.

Știam unde ne ducea.