I am you

Capitolul 20💔

*Prima parte*

(Știu, știu, am exagerat cu dulcegăriile în partea de început.👀)

•Lee Minho•

Cerul se întuneca treptat și arăta sublim decorat de cele mai calde culori pe care le priveam direct și prin intermediul a doua ecrane micuțe. Ecrane de la care nu puteam să-mi iau privirea fiind mult prea absorbit de superbitatea cu care reflectau tabloul ce ne înconjura.

–Nu se presupunea că trebuia să privim apusul? Mă întrebă Jisung întorcându-și privirea spre mine.

–Ba da, asta facem, i-am zis eu nevinovat gesticulând către cer.

–Și atunci de ce mă privești pe mine în locul cerului?

–Tu privești cerul și eu tot, doar că cerul meu e în ochii tăi, i-am spus blând în timp ce mi-am întins mâna ca să-i mângâi fața, dar Jisung m-a oprit.

–Nu suntem singuri, zise ușor ofensat cu o notă de regret în glas.

Am chicotit când mi-am dat seama că avea dreptate. Uitasem că eram în centru orașului într-un loc foarte vizitat datorită faptului că apusul se putea vedea superb de la această înălțime. Străzile forfoteau de lume chiar dacă ziua era pe cale să se termine, cu toate astea nu vedeam prea multe persoane în jurul nostru.

–Bine, am șoptit apropiindu-mă de el și așezându-mi capul pe umărul său. Te rog să nu ripostezi nu e nimic greșit sau indecent în asta.

–Indecent? Problema nu e că să-mi mângâi fața sau să mă ții de mână e indecent, zise jucăuș așezându-și și el capul pe al meu. Problema e că făcând chestiile astea mă faci să vreau mai mult...

–Ce anume, Jisung? L-am întrebat pe același ton naiv pe care îl folosise și el.

Mi-am ridicat capul la nivelul său ca să-l pot privi. Își lăsă privirea în jos la mâinile sale pe care le ridicase ca să le așeze pe fața mea pe care o contură cu degetele lui subțiri oftând. Își lăsă apoi mâinile să-i cadă în poală privindu-le fix.

–Aș muri să-ți simt buzele moi peste ale mele în timp ce ultimele raze de soare ne ating pielea, șoptise el ca și cum ar fi citat dintr-o poezie în timp ce mă privi pofticios și superior mândru de ce tocmai spusese.

–Ești așa dulce, am zis luându-i mâna în a mea ca să-i pot capta și mai mult atenția. Mulțumesc!

–Pentru ce?

–Pentru ziua de azi și pentru că ești încă aici.

–Unde în altă parte ai vrea să fiu? Mă întrebă ca și cum ce spusesem eu era inutil fiindcă aici îi era locul și nu în altă parte.

Am dat ușor din umeri în timp ce el a început să se joace cu degetele mele când eu mi-am așezat capul la loc pe umărul său. Le mângâia ușor pe fiecare în parte privindu-le intens, apoi după ce se săturase să-mi tachineze pielea își încolăci degetele cu ale mele.

–Ți-am mai zis cât de mult îți ador mâinile?

–S-ar putea să fii aflat cumva, am zis amuzat.

–Atunci când ai aflat tu le adoram mai puțin.

Mi-am dat ochii peste cap strângându-i blând palma în a mea. Oare era greșit să mă bucur de acele mici momente naive? Totul părea ca o poveste perfectă și nu înțelegem dacă așa trebuia să fie. Parcă totul se rezolvase mult prea ușor...