I am you

Capitolul 25💍

🌫 E foarte scurt, știu, dar am schimbat puțin unele lucruri le care mi le propusesem pentru acest capitol și am decis să-l postez așa. Voiam să scriu și un smut, dar cred că doua sunt suficiente pentru cartea asta.👀 Poate o să scriu și un epilog, dar asta nu știu când și dacă se va întâmpla. Mâine o să postez încă ceva de care sunt foarte entuziasmată,☺️☺️ dar până atunci vă las să citiți ultimul capitol din aceasta carte. Vă îmbrățișez!❤️ 🌫

•Lee Minho•

–Han Jisung, căsătorește-te cu mine...i-am zis simțind cum inima avea să îmi sară din piept de tot.

   O spusesem la naiba, îi propusesem să-și unească destinul cu al meu și de data asta era într-un mod oficial. Jisung mă privea cu ochii măriți și respirând greoi. Oare nu voia? Era prea mult dintr-o dată?

–Jisung? Am întrebat fluturându-mi o mâna în fața lui. Oh, am uitat să mă așez în genunchi, am zis realizând. Îmi venea să-mi trag o palmă. Deci? Vrei să te căsătorești cu mine, Jisung?

–E real? E real ce tot ce se întâmpla? Îmi zise așezându-se și el pe jos. Minho, tocmai m-ai cerut în căsătorie?

–D-Da...

–La naiba, zise și apoi își așezase o mână pe piept, o să fac infarct într-o zi lângă tine.

–Te iubesc și tot, dar îmi răspunzi o dată, că o să-mi explodeze mie inima înainte să faci tu infarct.

–Oh, uitasem că nu am zis nimic.

–Deci?

–Da, la naiba, daa, zise ridicându-se și țopăind prin cameră.

–Ce faci? I-am zis râzând se reacția lui. Vino aici nu am terminat, i-am zis ridicându-mă și întinzând mâinile după el.

Se apropie de mine și mă împinse pe pat. S-a așezat deasupra mea trăgându-și picioarele de-o parte și de alta a trupului meu.

–Te, zise sărutându-mă pe buze, iubesc, continuă apoi mă sărută iar, enorm.

–Nu vrei să primești și cadoul?

–Ba da, chiar acum o să-l despachetez, mi-am zis luându-mi fața în mâini.

Își apasă buzele de ale mele puternic așa cum nu o mai făcuse de multă vreme făcându-mi inima să se oprească în loc. Îmi fremătase buzele lacom continuând să adâncească sărutul până când îmi întâlnise limba. Mi-era atât de dor de acel timp de săruturi înfometate și pline de emoție în care ne luptam unul cu celălat, dar niciodată nu câștiga vreo unul. Eram egali într-un război care nu avea final și nici câștiguri sau pierderi.

I-am luat mâna stânga de pe chipul meu fără să rup legătura dintre buzele noastre și i-am așezat pe pe deget inelul pe care îl pregătisem. Eram unul atipic care nu semăna neapărat cu unul pentru acel eveniment, dar asta și voiam. Era negru, iar le partea s-a interioară avea inscripționat: "I am you".

   A chicotit și s-a desprins ușor de mine ca să privească inelul.

–Chiar vrei să te asiguri că o să-ți port numele?