I am you

Capitolul 21⛈

*A doua parte*

  •Han Jisung•

–E în regulă, eu merg sus, i-am zis lui Minho în timp ce i-am sărutat scurt mână după care am lăsat-o să cadă și am ieșit din bucătărie evitându-i privirea Kyrei.

Am urcat prima scară și am rămas pe loc analizându-mi opțiunile. Nu știam cât va sta Kyra de vorbă cu Minho, dar totuși poate aveam suficient timp pentru planul care îmi venise în cap o dată ce intrasem și văzusem geanta Kyrei pe cuier.

Am decis să risc așa că am mers tiptil, sperând că neobservat către holișorul de lângă intrare unde am zărit ce căutam. Am apucat geanta Kyrei fără prea mult zgomot după care am fugit sus pe scări.

Am intrat în camera mamei lui Minho fiindcă știam sigur că acolo aveam cheia în ușă. Am intrat și m-am așezat pe podea începând să scotocesc după orice care putea să mă ajute. Trebuia să îl scap pe Minho cumva de femeia aceia dubioasă și bolnavă.

Am găsit tot felul de lucruri inutile pentru mine în acel moment, dar și portofelul ei unde se aflau câteva poze. Majoritatea erau cu un bărbat bine lucrat îmbarcat în costum în aproape toate. Ultima poză din acel buzunarel din portofel era una cu Kyra care stătea în poala lui cu mâna drăgăstos trecută de după gâtul bărbatului. Probabil acela era cel cu care îl înșelase pe Minho. L-am privit mai atent pe bărbatul care era clar mai bătrân cu câteva decenii fața de Kyra. Lanțurile fine păreau prețioase la fel și ceasul și inele de pe mâna cu care îi stingea coapsa Kyrei. Toate acele bijutierii precum și locul unde era făcută poza dădeau impresie de lux și o bogăție de care în acel moment îmi era scârbă.

Am așezat pozele căutând mai departe prin portofel găsind un bilețel pe care se afla o adresă și un număr de telefon. Faptul că lucrasem de multe ori cu copii m-a făcut atent și la modul în care erau scrise cifrele dezordonat și grăbit. Am făcut o poză la acea foiță pe care apoi am pus-o la loc închizând portofelul.

Singurele în care nu căutasem erau buzunarele laterale și spre surprinderea mea în unul din ele era telefonul ei care probabil era inutil din moment ce nu știam parola. Cu toate astea mi-am încercat norocul cu data ei de naștere pe care o aflasem de pe buletinul din portofel, dar nu funcționase. Ce altceva putea să fie? Data de naștere a Erikăi? Nu o știam, dar totuși puteam să mai încerc măcar o dată. Mă simțeam ca un hoț care tastează codul unui seif care ascundea milioane de bancnote. Am tastat data de naștere a lui Minho și am constat total șocat că se deschisese.

De ce să pună acel cod...nu aveam timp să mă gândesc așa că am căutat rapid prin mesaje care erau șterse și prin poze care la fel nu erau prea multe și toate total nefolositoare.

   Țipetele de jos se mai estompară în timp ce am simțit cum îmi cade cerul în cap. Mi-am așezat mâna pe piept simțindu-mi inima bătând dureros și puternic lovindu-se de pereții toracelui meu.

–Minho, am șoptit ridicându-mă de pe podea și îndreptându-mă spre parter cu geanta Kyrei în mână pe care am așezat-o rapid în cuier intrând mai apoi în bucătărie.

   Minho era pe jos lângă masă, iar Kyra îl îmbrățișa în timp ce el se zdruncina violent din cauza plânsului sonor. Ce dracu îi făcuse?

–Ce naiba? Am strigat trăgând-o pe vrăjitoare de lângă el. Avea fața brăzdată de lacrimi, ochii săi fiind roșii și mari din cauza șocului, iar cu mâinile își trăgea agresiv părul din cap. Ce e, sufletul meu? I-am zis îndurerat încercând să-i îndepărtez degetele care îi erau încâlcite printre șuvițele brunete de păr.