I am you

Capitolul 9☔️

•Lee Minho•

  Vacanța de Crăciun nici măcar nu începuse și eu îmi doream cu disperare să se termine. Nici nu voiam să mă gândesc la "bucuria" care va pluti în aer în ziua Crăciunului. Nimănui nu-i păsa de fapt cu adevărat. Era doar un prilej de a primi cadouri și de a mânca ceva bun.

Nu mai rămăsese nimic care să mă facă să sper. Pentru mine nu mai era nimic acolo. Chiar ai unica persoană care îmi aducea confort urma să plece. Priveam în gol cum Erika scotocea printre zecile de cutii răsfirate pe podea acompaniată de Kyra.

Podeaua era acoperită de beteală de diferite culori sclipicioase și dimensiuni. Globulețele pe care Erika pe sorta cu grijă erau nenumărate de parcă urma să împodobim tot orașul nu doar un amărât de brăduț.

–Nu le scoate pe toate draga mea, zise Kyra mult prea calma pentru felul său de a fi. Poate chiar de Crăciun se întâmplau minuni.

–Dar chiar nu știu pe care să le folosim, avem nevoie de ajutor. Hmm, am o idee. Erika se ridică sprinten de pe podea și ieși fugind din cameră.

–Minho? Nu vrei să facem asta împreună? Nu pentru mine, ci pentru Erika. Măcar de Crăciun putem îngropa ce a fost între noi și să ne bucurăm de sărbătoarea asta superbă.

N-am zis nimic, ci doar am privit-o fără nicio emoție. Oare își dădea seama cât de insensibilă era? Voia să mă bucur de Crăciun cu ea? Cu femeia care mă trădase încă din prima zi în care am văzut-o?

–Nu, nu putem! I-am zis cu un ton rece. De ce tot încerci să refaci ceva ce tu însăși ai distrus cu brutalitate?

–Minho, nu fi imatur. Eu chiar țin la tine și aș face orice să revenim la relația noastră...

–Relație? Aia nu a fost o relație, nu zbierai tu zilele trecute că nu am fost suficient de bun pentru tine?

–Știi prea bine de ce am zis ce am zis. Jisung trebuia să înțeleagă că doar eu te mai pot avea.

–Ești nebună? Nu aparțin nimănui și chiar dacă aș face-o clar nu ai fi tu persoana. Și de ce îl bagi pe Jisung în asta? El nu are nicio treabă cu toată povestea noastră.

–Nu sunt oarbă și nici proastă, Minho. Totul e foarte limpede, îl privești de parcă ar fi un înger și nici măcar nu încerci să ascunzi asta. Crezi că nu știu că i-ai permis să între în camera mamei tale? Lui? Unui străin? Și eu nici măcar nu am voie să pomenesc despre ea.

–Da...am început eu râzând batjocoritor, el e un străin înseamnă pentru mine mai mult decât îți vei putea tu vreodată imagina, în schimb tu ești un nimeni. Singură te-ai pus în situația asta. Nu te mai bagă între mine și treaba mea.

–Treaba ta e un bărbat?

–Da, chiar cea mai importantă treabă a mea.

–Nu mă fă să râd...el? Ești jalnic, Minho, e doar un meditator. Ce îți poate oferi un amărât?

–Amărât? Scuze că nu e toată lumea orbită de averi ca o scorpie ca tine. Și să nu-ți mai permiți vreodată să-l jignești. Atinge-l doar cu o vorbă și o să te fac să regreți și zilele pe care nu le-ai trăit.