•Lee Minho•
Am parcat mașina și am închis motorul, dar nu m-am clintit. Voiam să mă bucur de încă câteva momente de liniște. Știam că nu era necesar să mă comport așa. Nu eram copil și aveam toată libertatea din lume.
–Poate trebuia să rămân acasă până luni, astfel Kyra nu are avea motiv de a comenta.
–Jisung, nu mă interesează de ce crede ea. E aici doar din milă și pentru Erika. Nu prea mai ai scăpare. De azi unde sunt eu ești și tu, nu-ți mai dau drumul.
–Ce vrei să spui?
–Teoretic nu pot să-ți spun să locuiești cu mine pentru că deja o faci, dar ideea e că te vreau mereu lângă mine.
L-am privit scurt și i-am zâmbit când și-a dat ochii peste cap.
–Acum hai să intrăm până nu mă ceri și în căsătorie, zise în timp ce își deschise centura.
–Jisung!
–Ce?
–Ai stricat surpriza!
–Termină, suntem împreună de câteva ore. Poți măcar să aștepți o zi înainte să faci propuneri matrimoniale.
–Bine...am zis prefăcându-mă profund dezamăgit.
Am înaintat spre verandă și apoi am intrat în casă sperând nu se întâmple inevitabilul.
–Minho, unde ai fost? Țipă Kyra venind spre bine și agățându-se de gâtul meu.
–Dă-te de pe mine, i-am mârâit respingând-o.
–Nu ai trecut pe acasă de doua zile și tot ce poți să-mi zici e "dă-te de pe mine"? Nu fi insensibil eu chiar mi-am făcut griji!
Eu eram instabil? Eu? Multe griji cred că își făcuse vipera, atât de multe că nu putuse să doarmă probabil. Oricum creaturile ca ele nu aveau nevoie de somn, se alimentau din nervii pe care îi provoca în jurul ei.
–Ok, i-am zis scurt înaintând către bucătărie urmat de Jisung căci muream de foame.
–Oh, Han Jisung, zise Kyra când îl observase schimbându-și tonul radical de la penibilul de dulce pe care îl folosise cu mine, la un ton glacial și formal. Nu luni începi lecțiile cu Erika?
–Ba da! Zise simplu Jisung așezându-se la masă.
–Și atunci de ce ești aici cu 2 zile mai devreme?
–Vă deranjez? Întrebă Jisung înainte ca eu să pot zice ceva.
–Nu, dar...
–Atunci cred că o să rămân, zise el în continuare lăsând-o pe Kyra cu gura căscată.
–Poftim?
Scorpia plecă fără să mai zică nimic, dar eram sigur că pregătea ceva. Nu se lăsa ea atât de ușor umilită.
–Ce mâncam?
–Având în vedere că în 24 de ore singura chestie pe care am reușit să o gust ai fost tu, cred că toată bucătăria, i-am zis lui Jisung în timp ce mă fâțâiam prin bucătărie pregătind ce prindeam la mână.
–Doar ai gustat deci, puteai să faci mai mult de atât?
–Asta vei afla singurel dacă ești cuminte și mă lași să gândesc limpede măcar când am un cuțit în mâna.
CITEȘTI
I am you
Romance~Doar că tu nu erai opusul meu, ci erai chiar eu întrupat în alt înveliș.~ ~Pentru că da, "I am you".~ "Eram atât de fericit că nu știam cum reușisem să ating nivelul ăla de fericire sublimă pe care doar el mi-o putea oferi. Și nu era vorba doar d...
