Suflete pereche

Mortivorii

Draco Malfoy

*două luni mai târziu*

-Bună seara domnule Malfoy! Ce vă aduce pe aici în această frumoasă seară? mă salută Dumbledore, întorcându-se să mă privească.

-Cine mai e aici? îl întreb, ațintindu-mi bagheta spre el. Te-am auzit vorbind cu cineva.

-Vorbeam singur, îmi zâmbește, mângâindu-și barba. Cred că acest lucru este foarte util, tu nu?

Pufnesc.

-Draco nu ești un criminal, nu trebuie să faci asta. Lasă bagheta jos și hai să discutăm de-

-De unde știi că nu sunt? Nu știi nimic despre mine! Am făcut lucruri care te-ar șoca!

Oftează.

-Am fost ales! strig, ridicându-mi mâneca și lăsându-mi la iveală tatuajul cu Semnul Întunericului.

-Atunci, ar trebui să îți fac sarcina mai ușoară.

Își ridică mâinile.

-EXPELLIARMUS!

Bagheta lui Dumbledore sare din buzunar și ajunge în mâna mea.

-Draco, acum mulți ani am cunoscut un băiat care a făcut aceleași greșeli ca tine. Te rog, lasă-mă să te ajut!

-Nu înțelegi?! Nu vreau ajutorul tău! Trebuie să fac asta, trebuie să te omor! Altfel o să mă omoare el pe mine!

Se aud pași pe scări.

-Mai sunt și alții? întreabă bătrânul vrăjitor.

Nu îi răspund.

Un grup de devoratori ai morții apare lângă mine. Belatrix se strecoară printre ei, ajungând în față.

-Măi, măi, măi, dar ce avem noi aici? Bravo Draco, îmi șoptește ea.

-Bună seara, Belatrix, o salută Dumbledore.

-Fă-o! țipă Belatrix, ignorând-l. Omoară-l!

Mâna începe să îmi tremure.

-Nu.

Snape apare lângă noi, ridicându-și bagheta.

-Severus! Dumbledore se dă câțiva pași înapoi, uimit. Te rog!

-Avada Kedavra! urlă Snape, lovindu-l pe Dumbledore direct în piept.

Bătrânul este aruncat în spate și își pierde echilibrul, căzând din Turnul Astronomic.

Belatrix își scoate bagheta.

-Morsmordre!

Semnul Întunericului răsare pe cerul nopții.

Evelyn Johnson

Când mă trezesc, e puțin trecut de miezul nopții. O lumină verzuie se răspândește prin cameră și împreună cu fetele, deschid fereastra. Pe cer tronează Semnul Întunericului.

Icnesc, făcând câțiva pași înapoi. Apoi ies din cameră și o iau la fugă pe coridoarele castelului. Văzând părul blond al lui Draco într-un grup mai mare de persoane, mă grăbesc într-acolo.

-D-draco! îl strig, gâfâind.

Câțiva dintre ei vor să mă oprească, însă Draco își deschide brațele, asigurându-i că-i în regulă.

Mă arunc în brațele lui, fără ezitare. Apoi observ Mortivorii care ne înconjoară și un fior mi se răspândește pe șira spinării. Draco își încolăcește brațele în jurul meu.

-Cine e? întreabă unul dintre ei.

-Fiica lui Johnson, îi răspunde altul. Ei sunt cu noi, e în regulă.

-Ce se întâmplă? suspin.

-Dumbledore e mort, îmi răspunde.

-P-poftim? Dar c-cine a-

-Nu avem timp pentru asta, aud vocea încărcată de venin a lui Snape.

-Bun, ascultă-mă. Vreau să te întorci în camera ta și să încui ușa. Nu ieși până nu vin să te iau, bine? Promite-mi.

-P-promit.

-Bun! zâmbește, dându-mi un sărut pe frunte.

***

După ce Draco îmi povestește cum Snape l-a omorât  pe Dumbledore, mă lasă cu Bryan pe terenurile castelului, spunându-mi că se întoarce imediat.

Bryan îmi zice că tocmai ce i-a trimis lui Voldemort o scrisoare în care i-a dat raportul despre ce s-a întâmplat.

-Și acum ce se va întâmpla? îl întreb.

Ridică din umeri.

-Voldemort câștigă teren. În curând va pune stăpânire pe toată lumea.

-Nici nu vreau să știu ce se va întâmpla cu cei care nu i se supun, am spus.

-Va trebui să intri în armata lui, mi-a răspuns Bryan. Nu există altă cale.

Observ cu coada ochiului cum Cedric Diggory se apropie de noi.

-Evelyn!

Se oprește, gâfâind.

-Hei!

-Ce treabă ai cu ea Diggory?

Bryan se uită urât la Cedric.

-Vreau să vorbesc puțin cu tine, Evelyn, spune Cedric, ignorându-l pe Bryan.

-Nu cred că mai avem ce discuta după incidentul din tren, spun pe un ton rece.

-Putem să mergem mai încolo? Te rog eu încercam doar-

-Cară-te! strig.

-Evelyn! insistă Cedric.

-Nu pleacă nicăieri Diggory. Cu atât mai mult nu cu un Huffelpuff!

-Nu cred că poți să îi spui ce să facă!

Cedric mă apucă de mână să mă tragă după el, dar Bryan îl oprește. Îl împinge pe Cedric înapoi.

-Ai vreo problemă cu asta Diggory?

-Oho Diggory! Nu te-am mai văzut de mult. Ce cauți lângă iubita mea, huh? vocea lui Draco se aude de undeva din spate și apare brusc lângă noi.

-Nu e treaba ta Malfoy!

-E iubita mea, spune punând accent pe ultimul cuvânt.

-Dar-

-Fă pași Diggory, până nu îți stric mutra!

Cedric se întoarce pe călcâie, traversează curtea și intră în castel.

-Ce idiot!