Draco Malfoy
*două luni mai târziu*
-Bună seara domnule Malfoy! Ce vă aduce pe aici în această frumoasă seară? mă salută Dumbledore, întorcându-se să mă privească.
-Cine mai e aici? îl întreb, ațintindu-mi bagheta spre el. Te-am auzit vorbind cu cineva.
-Vorbeam singur, îmi zâmbește, mângâindu-și barba. Cred că acest lucru este foarte util, tu nu?
Pufnesc.
-Draco nu ești un criminal, nu trebuie să faci asta. Lasă bagheta jos și hai să discutăm de-
-De unde știi că nu sunt? Nu știi nimic despre mine! Am făcut lucruri care te-ar șoca!
Oftează.
-Am fost ales! strig, ridicându-mi mâneca și lăsându-mi la iveală tatuajul cu Semnul Întunericului.
-Atunci, ar trebui să îți fac sarcina mai ușoară.
Își ridică mâinile.
-EXPELLIARMUS!
Bagheta lui Dumbledore sare din buzunar și ajunge în mâna mea.
-Draco, acum mulți ani am cunoscut un băiat care a făcut aceleași greșeli ca tine. Te rog, lasă-mă să te ajut!
-Nu înțelegi?! Nu vreau ajutorul tău! Trebuie să fac asta, trebuie să te omor! Altfel o să mă omoare el pe mine!
Se aud pași pe scări.
-Mai sunt și alții? întreabă bătrânul vrăjitor.
Nu îi răspund.
Un grup de devoratori ai morții apare lângă mine. Belatrix se strecoară printre ei, ajungând în față.
-Măi, măi, măi, dar ce avem noi aici? Bravo Draco, îmi șoptește ea.
-Bună seara, Belatrix, o salută Dumbledore.
-Fă-o! țipă Belatrix, ignorând-l. Omoară-l!
Mâna începe să îmi tremure.
-Nu.
Snape apare lângă noi, ridicându-și bagheta.
-Severus! Dumbledore se dă câțiva pași înapoi, uimit. Te rog!
-Avada Kedavra! urlă Snape, lovindu-l pe Dumbledore direct în piept.
Bătrânul este aruncat în spate și își pierde echilibrul, căzând din Turnul Astronomic.
Belatrix își scoate bagheta.
-Morsmordre!
Semnul Întunericului răsare pe cerul nopții.
Evelyn Johnson
Când mă trezesc, e puțin trecut de miezul nopții. O lumină verzuie se răspândește prin cameră și împreună cu fetele, deschid fereastra. Pe cer tronează Semnul Întunericului.
Icnesc, făcând câțiva pași înapoi. Apoi ies din cameră și o iau la fugă pe coridoarele castelului. Văzând părul blond al lui Draco într-un grup mai mare de persoane, mă grăbesc într-acolo.
-D-draco! îl strig, gâfâind.
Câțiva dintre ei vor să mă oprească, însă Draco își deschide brațele, asigurându-i că-i în regulă.
Mă arunc în brațele lui, fără ezitare. Apoi observ Mortivorii care ne înconjoară și un fior mi se răspândește pe șira spinării. Draco își încolăcește brațele în jurul meu.
-Cine e? întreabă unul dintre ei.
-Fiica lui Johnson, îi răspunde altul. Ei sunt cu noi, e în regulă.
-Ce se întâmplă? suspin.
-Dumbledore e mort, îmi răspunde.
-P-poftim? Dar c-cine a-
-Nu avem timp pentru asta, aud vocea încărcată de venin a lui Snape.
-Bun, ascultă-mă. Vreau să te întorci în camera ta și să încui ușa. Nu ieși până nu vin să te iau, bine? Promite-mi.
-P-promit.
-Bun! zâmbește, dându-mi un sărut pe frunte.
***
După ce Draco îmi povestește cum Snape l-a omorât pe Dumbledore, mă lasă cu Bryan pe terenurile castelului, spunându-mi că se întoarce imediat.
Bryan îmi zice că tocmai ce i-a trimis lui Voldemort o scrisoare în care i-a dat raportul despre ce s-a întâmplat.
-Și acum ce se va întâmpla? îl întreb.
Ridică din umeri.
-Voldemort câștigă teren. În curând va pune stăpânire pe toată lumea.
-Nici nu vreau să știu ce se va întâmpla cu cei care nu i se supun, am spus.
-Va trebui să intri în armata lui, mi-a răspuns Bryan. Nu există altă cale.
Observ cu coada ochiului cum Cedric Diggory se apropie de noi.
-Evelyn!
Se oprește, gâfâind.
-Hei!
-Ce treabă ai cu ea Diggory?
Bryan se uită urât la Cedric.
-Vreau să vorbesc puțin cu tine, Evelyn, spune Cedric, ignorându-l pe Bryan.
-Nu cred că mai avem ce discuta după incidentul din tren, spun pe un ton rece.
-Putem să mergem mai încolo? Te rog eu încercam doar-
-Cară-te! strig.
-Evelyn! insistă Cedric.
-Nu pleacă nicăieri Diggory. Cu atât mai mult nu cu un Huffelpuff!
-Nu cred că poți să îi spui ce să facă!
Cedric mă apucă de mână să mă tragă după el, dar Bryan îl oprește. Îl împinge pe Cedric înapoi.
-Ai vreo problemă cu asta Diggory?
-Oho Diggory! Nu te-am mai văzut de mult. Ce cauți lângă iubita mea, huh? vocea lui Draco se aude de undeva din spate și apare brusc lângă noi.
-Nu e treaba ta Malfoy!
-E iubita mea, spune punând accent pe ultimul cuvânt.
-Dar-
-Fă pași Diggory, până nu îți stric mutra!
Cedric se întoarce pe călcâie, traversează curtea și intră în castel.
-Ce idiot!

CITEȘTI
Suflete pereche
FanfictionElevă în anul 6 la Hogwarts, provenind din una dintre cele mai pure familii de vrăjitori din Anglia și îndrăgostită până peste cap de faimosul Draco Malfoy, Evelyn Johnson își spune povestea vieții sale aparent ,,perfecte".