Suflete pereche

Turnul astronomic

Evelyn Johnson

-Poftim?! Nu îmi spui tu ce să fac!

Pornesc cu pași repezi spre ușa camerei comune, dar Allan îmi sare în față, blocând drumul.

-Ce faci? îl întreb, indignată. Lasă-mă să trec!

-Îmi pare rău dar nu pot să fac asta Evelyn.

-Dă-te la o parte în momentul ăsta, idiotule!

Încep să îmi caut bagheta prin robă, dar renunț, realizând că nu e acolo.

-Cauți ceva? Allan îmi scoate bagheta din buzunarul robei sale, fluturând-o în aer.

-Cum ai...

-Asta nu e important acum, îmi răspunde.

Îmi amintesc de Draco și de faptul că trebuie să ajung la el, așa că încerc din nou să trec, însă fără rezultat. Allan mă apucă cu fermitate de încheietură, împingându-mă înapoi.

-Dă-mi drumul!

-Ca să ce? Hm? Ca să te duci să te pupi cu Malfoy?

-Poftim?! Nu ești normal!

-Bineînțeles, tot eu sunt ăla nebun! râde, apucându-mă și de cealaltă mână.

-Nu mă atinge! Țip, smucindu-mă din strânsoarea lui.

Draco Malfoy

Când sunt aproape de Turnul Astronomic, îmi amintesc că mi-am uitat insigna de prefect în dormitor. Dacă ne prinde cineva pe aici și nu o am, am dat de belea. Îmi trag o palmă peste frunte și pornesc înapoi, fără să fac zgomot.

Ajung în fața camerei comune și zic parola, intrând. Ceea ce văd mă uimește și mă înfurie în egală măsură.

Eve e în brațele lui Wilson, împotriva voinței sale aparent, pentru că are lacrimi în ochi și se ceartă cu acesta.

Băiatul mă observă și e gata să atace, dar sunt mai rapid.

Îmi scot bagheta și zic prima vrajă care îmi trece prin cap, făcându-l pe Allan să cadă la picioarele lui Evie, inconștient.

Evelyn sare îmi brațele mele și îmi încolăcesc mâinile în jurul ei într-un mod protectiv, mângâind-o pe păr.

-Dray...suspină, încercând să se potolească.

Mi se încălzește inima la auzul vocii ei.

-Shh, ești ok, n-ai pățit nimic! Am ajuns la timp.

-Mulțumesc! spune, zâmbind printre lacrimi.

-Nu-mi mulțumi, Evelyn, știi că sunt aici ca să te protejez. Acum haide, Turnul Astronomic ne așteaptă.

Evelyn Johnson

Îmi prinde mâna în a lui, dar o face într-un mod delicat, mângâindu-mi degetele subțiri. Mă conduce prin școală, până la Turnul Astronomic și urcăm împreună scările, până în vârf.

-De ce m-ai chemat aici, Draco?

Câteva raze ale lunii îi mângâie chipul pe care abia i-l pot distinge în întuneric.

-Vreau să dansezi cu mine.

-Să dansăm? Aici? De ce?

Îl privesc nedumerită în timp ce face un pas mai aproape de mine.

-Ești cea mai frumoasă și mai specială fată pe care am cunoscut-o vreodată. Și știu că nu crezi asta, dar ești minunată. Ești o eroină. Ești eroina mea.

-Așa că aș fi onorat dacă mi-ai acorda acest dans, pentru că, mă crezi sau nu, tot ce am putut visa vreodată a fost să dansez cu tine sub stele.

-E cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus cineva vreodată! recunosc, zâmbind, în timp ce
lacrimile își fac din nou apariția în ochii mei.

Își întinde mâna și îmi împleticesc degetele cu ale lui. Cu cealaltă mână mă trage la pieptul său, lipindu-mă complet de el, fețele noastre fiind la doar câțiva centimetrii distanță. Își încolăcește mâna în jurul meu și îmi las capul să se odihnească pe umărul lui.

Dansăm un timp îndelungat, în liniște, până Draco se decide să spargă tăcerea.

-Ești cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată, Evelyn Johnson.

-Dray-

-Și m-am tot gândit la asta, dar nu am avut curaj să o fac. Să te întreb.

Ne-am oprit din dansat dar nu ne-am despărțit, rămânând lipiți unul de altul.

-Vrei să fii iubita mea?

-Draco...ce ar spune părinții noștri? șoptesc. Nu ar fi de acord cu așa ceva în veci.

-Nu au cum să ne oprească, nu? îmi răspunde. Nu au cum să ne țină departe unul de altul. Nu au cum să mă țină departe de tine.

Ceva a sclipit în ochii lui gri ca norii de furtună când am încuviințat și și-a zdrobit buzele de ale mele.

-Tu ești aleasa mea Eve, mi-a șoptit. Suntem suflete pereche.