Suflete pereche

Allan Wilson

Evelyn Johnson

Ne îndreptăm împreună în sala mare, unde deja s-au adunat ceva elevi. Ne așezăm ca de obicei la masa casei Slytherin.

După repartizarea elevilor din primul an în case începem să mâncăm și să povestim fiecare ce a mai făcut în vacanță.

Draco pufnește batjocoritor.

-Ce e? întreb cu îngrijorare.

-Potter.

Îi urmăresc privirea și ochii mi se opresc la masa Gryffindor, pe părul ciufulit al lui Harry Potter.

-Nu poti să îl ignori și gata? îmi dau ochii peste cap.

-Normal că nu poate! îmi răspunde Bryan tăios. E un idiot!

Îmi mut privirea în farfurie. Draco continuă să mănânce dar mie mi-a pierit pofta de mâncare. Mă ridic de la masă și plec împreună cu Pansy Parkinson spre camera comună.

-Nu înțeleg de ce nu îi dă pace! mă plâng la Pansy, iar ea ridică din umeri.

După ce spunem parola pentru a intra în camera comună, mă trântesc pe o canapea din fața șemineului. Salonul începe ușor-ușor să se umple și ajung și băieții.

-Evie! Draco mă strigă, făcându-mi semn să mă duc la el.

-Ce e? 

-Nu te-ai supărat pe mine, nu? Mă privește de sus, profitând de faptul că e mai înalt ca mine.

-Nu...dar nu înțeleg-

-Îl placi? mă întrerupe.

-Poftim? Pe cine să plac?

-Pe Potter.

-Nu, de ce ai crede ast-

-Bun! Ochii îi lucesc cu satisfacție și dispare pe scara ce duce spre dormitoarele băieților.

Mai stau o vreme în camera comună, privind focul și încercând să îmi pun gândurile în ordine. Când mă retrag mai sunt doar câțiva elevi în încăpere. Mă îndrept cu pași greoi spre dormitoarele fetelor, schimbându-mă în pijamale și mă urc în pat. 

Mă gândesc la Draco, la cât de mult îl plac și că nu am curaj să îi spun. Încet, încet mă fură somnul.

***

Următoarea dimineață singurul chip familiar din camera comună este cel a lui Bryan.

-Neața, zâmbește, frecându-se la ochi.

-Bună dimineața. Unde e Draco? întreb, plimbându-mi ochii prin cameră.

-Și-a uitat bagheta în cameră. Îl aștept să mergem împreună la micul-dejun.

-Aha, îi răspund.

-Bună Evie! zise Draco vioi, făcându-și apariția de pe scări.

Îi zâmbesc în semn de salut și pornim toți trei spre sala cea mare. Mănânc în grabă niște șuncă cu ou prăjit și beau un pahar de suc de dovleac.

-Ce te grăbești așa? mă ceartă Bryan.

-Nu vreau să întârzii la prima mea oră din anul-

-Hei Johnson!

Mă uit indignată la Allan Wilson, unul din singurii colegi din casa Slytherin pe care nu îi suport.

-Ce treabă ai cu ea Wilson? Draco își îndreaptă spatele, ridicându-și o sprânceană.

-Nu te privește Malfoy! Ești iubitul ei sau ce?

-Ba află că mă privește Wilson!

Draco se ridică de la masă dar mâna mi se încolăcește instinctiv în jurul încheieturii lui. Își întoarce capul și mă privește, surprins.