Give me love //1D// -pauză-

Capitolul 6 : Winter love - Partea I - Un glont, o iubire - spulberate

      Fulgii de zapada impodobeau strazile Londrei, dadeau culoare cladirilor parasite . Acum, ma simt ca un fulg de nea, singura, rece, care, incet, va inceta sa mai existe, cu fiecare ora, minut, viata mi se scurteaza, iar cand voi muri, nimeni nu va fi aici, poate doar , din intamplare cineva ma va auzi, poate.

       Acum, de Craciun, sunt singura, Zayn e cu familia lui. Familie... de cand parintii mei m-au renegat, nu mai stiu care e sensul acestui cuvant. Poate intr-o zi ne vom euni, poate intr-o zi vom fi din nou o familie, poate.

      Privesc absenta semineul, flacarile cresc, la fel si speranta mea ca,  o minune se va intampla astazi, de Craciun.  Ninsoare se potoleste, iar eu tot cu ochii in plafon stau. Gandurile imi sunt din ce in ce mai profunde, cand , deodata, soneria ma readuce la viata. Deschid usa, si , pur si simplu, un fior imi cuprinde tot corpul, acesta ramanand inlemnit. Parintii mei, erau la usa, de Craciun :

         -Ai de gand sa ne lasi sa intram, sau ne tii aici? glasul mamei era tot la fel de strident, desi se simte o urma de iubire in el.

            M-am dat la o parte si i-am lasat pe cei doi sa intre, tata, se aseza la semineu, mama, ramase in picioare, privi in jur apoi, lua loc pe canapea, eu , imi reluasem locul pe fotoliu.

          -Ce vreti? poate nu era intrebarea potrivita, dar stiam ca trebuie pusa, mai devreme sau mai tarziu.

          -O cafea, daca se poate. Tata nu isi pierduse inca simtul umorului.

          -Edward, inceteaza, sa-i spunem fiicei noastre adevaratul motiv pentru care am venit.

     Mama tocmai spuse fiica noastra, am ramas eu in urma? Ultima oara ... Ultima oara imi zise clar si sever : "Din acest moment nu mai esti fiica noastra, cat timp tu continui sa fii cu acest baiat.".

            -Eu...Eu nu mai sunt fiica voastra.

      O liniste se asternuse peste camera, cei doi ramasera ganditori, pana cand, tata, reusi sa-si gaseasca cuvintele:

            -Draga noastra, incepuse el cu o voce mieroasa, am aflat ca te-ai despartit de acel Henry, al tau. Imediat ce vorbisem atunci, eu si mama ta am vrut sa reparat lucrurile, dar stiam ca, deja facusem destule. Te-am lasat pe tine sa alegi, ai aproape 19 ani, de acum, poti alege singura.

              Spusele tatei, imi umpluse parca inima de bucurie, si totusi, imi dadusem seama, ei nu stiau.... Nu stiua ce imi facuse Harry, ei, pur si simpu credeau ca.... ca m-am despartit de el... Ma ridicasem dupa scaun, ii luasem in brate pe amandoi. O lacrima mi se prelinse pe obraz. Cuvintele, imi erau de prisos in aceste momente.

           -Deci, de ce ati venit? acum eram calma si adoptasem un zambet pe fata.

           -Fratele tau se casatoreste.

               Rich, Richard Rene, pe care il cunosc eu se casatoreste?! Baiatul care a spus ca el , nicioada nu o sa faca asta? Si acum are douazeci si sapte de ani, si chiar o face.

         -Unde e? Cine e norocoasa? intreb eu privindui pe amandoi cu o bucurie , ce se manifesta din plin.

          -Vei vedea, pe parcurs. Luam in seara asta cina cu cina logoodnicei lui. Ambele familii sunt invitate.

             Nu a apucat sa termine, urcasem deja sus , eram prinsa in dulap, prima oara cand, nu stiam cu ce sa ma imbrac.

          -Cred ca cea turcoaz ti-ar sta bine. Mama se sprijinea de usa, imi zambea