Give me love //1D// -pauză-

Capitolul 10 : Pune-mi si mai multa suferina in cafeaua de dimineata

ELIZABETH P.O.V.

" Poate o sa ma trezesc dimineata fara sa ma gandesc la tine, poate o sa adorm noaptea fara ca gandul sa-mi zboare la tine, poate intr-o zi o sa te uit, si sa simt pentru tine doar ura, doar poate..."

     Am coborat in graba scarile, dar m-am oprit atunci cand am ajuns in mijlocul scarilor, dandu-mi seama cat de singura sunt. Mi-am intors privirea catre bucatarie, nu mai era nimeni care sa ma intrebe ce vreu la micul de jun, nu mai era nimeni care sa ma alerge prin casa, nimeni cu care sa mai consum faina, eram doar eu, intr-o mare de singuratate.

     Inchizand usa de la intrare simteam cum noiembrie isi face simtita prezenta, silindu-ma sa-mi adancesc mainile si mai tare in palton. Mergeam calma pe strada, devenind un obstacol penrtu oamenii carora le stateam in drum, totodata acestia injurnadu-ma, in gand sau mimand asta, dar de data acesta nu-mi pasa, nu-mi mai pasa de nimeni si nimic. 

      Am deschis usa cafenelei, mai apoi sa vad miile de cupluri care se sarutau. Am oftat, inca tanjeam dupa buzele catifelate ale lui Zayn. Am comandat o cafea tare, am platit-o , mai apoi facand stanga imprejur, mai apoi regretand clipa in care am intrat in acea cafenea. Clopotelul de la intrare s-a auzit sunand, iar in fata mea, o fata bine-facuta se indrepta spre masa, in sfapetele ei tragand un baiat brunet, Zayn. Ura. Manie. Furie. Iubire. Regret. Toate se revarsau prin vene, pret de cateva minute ne-am privit, l-am absorbit, apoi mi-am continuat drumul abesnta. Am auzit un oftat subtil venind din partea lui.

         Poate si el regreta ca in acea zi rece de noiembrie venise in cafeneaua de pe 'Summer Street', sau poate faptul ca nu ma mai are. Absurd. Bruneta cu care era nu-mi inspira numai o relatie de prietenie. Iubea, din nou. De ce? Pentru ca el avea puterea sa o ia de la capat, in timp ce eu continuam sa ma hranesc cu amintiri.

         Ajunsesem in currtea vechiului meu colegiu. M-am asezat pe  banca, penrtu a privi in jur, pentru a soarbe inca un pic din suferinta. Nimic schimbat. Aceeasi peluza verde , aceeasi stejari batrani, aceeasi studenti cu cearcane.  Intre timpul in care eu imi reimprospatam amintiri, un baiat s-a asezat langa mine. Nu-i dadeam mai mult de douazeci si unu de ani. Am ridicat capul , si mi-a dat seama, era legal sa fii asa frumos? Avea un par brunet, asezat intr-o coafura rebela, si totusi, ochii de un verde-marin inspirau atata candoare. 

           S-a uitat la mine confuz, apoi si-a indreptat privirea catrer alt punct. 

                      -Nu pari o eleva noua, desi modul in carre ii privesti pe toti inspirra asta, apoi s-a  lasat pe spatele bancii.

                       -Fosta eleva, imi reimprospatam memoria.

                       - Ai ochii rosii, ai plans ceva vreme. Iubirea vietii tale te-a tradat si a plecat cu alta? Eh, vine altul, pana atunci te poti relaxa, cantand la chitara, sau mai bine desenand ceva. Muzica si arta, ai uitat de ele... ,te-ai hranit numai cu iubire, crezand ca mica voaostra poveste nu va avea sfarsit. acum era randul meu sa ma uit confuza la el.

                       -Ce esti tu? Vre-un filosof scapat de la nebuni? a ras.

                       -Un simplu student la psihologie. a zis. Lucrurile sunt simple de dedus, dar tu treci peste ele. Ochii rosii - ai plans, din iubire, de unde stiu asta? Din bratara cu '' forever z'' pe care ai afisat. Incheietura arata ca ai pictat, iar degetele ca ai cantat la un instrument cu coarde.

                      -Mai lasat muta. Sunt Elizabeth.

                      - Ryan, incantat.

                      - De ce iubirea e asa de grea? am zis 

                      -Penrtu ca atunci nu ar mai avea farmec.

           Soneria a inceput sa se faca auzita, iar yan si-a luat zobrul, spunandu-mi ca o sa ma caute. Am mai zabovit cateva zeci de minute bune pe banca, pana cand, un glas familiar mi-a strigat. M-am intors. Era el, dar ce facea aici? Mi-a spus un 'Ce faci?" , dar inca nu eram capabila sa-i raspund. Mi-am lasat lacrimile sa curga, ultimul lucru pe care I la-am zis, a fost ' Zayn', apoi ne-am urcat amandoi in masina, lasand in urma amintirile, calcand pe ele  cu rotile masini....

Pam-pam-pam. Capitol nou. yeeeee. MMM, dar cine-i el? :> sa va vad. btw. cum vi s-a parut capitolul ?;o3 anne va pupa pan' la urmatorul capitol :*