Gânduri criminale

Alegerea

Suspinand, mergeam pe un drum necunoscut. Plangand, visam cu ochii deschisi. Tremurand, oamenii se holbau la mine pe strada. Tarandu-mi picioarele pe astfaltul umed, privind cum fulgii de nea se asternau pe iarba vestezita, clipind des si vizionandu-mi in gand viata. Suspinand si mai tare, ma gandeam la felul in care nimic nu merge cum trebuie. Plangand si mai tare si privind cum imaginea dispare, totul parea ireal insa din perspectiva mea, din perspectiva vietii mele totul este real. Realizand ca in curand nu imi voi mai putea tine propria greutate, mi-am scos cu mainile tremurande din buzunarul blugilor telefonul si am sunat la un taxi.

Soferul se uita la mine, lumea se holba iar tot ce eram eu in stare sa fac era sa ma gandesc la adevarul pe care l-am aflat si la faptul ca viata nu e niciodata corecta. La motivele pe care le aveam sa imi permit sa zambesc.

Zguduindu-mi geanta in cautarea cheilor, am inceput sa tremur si mai mult. Simtind cum voi cadea din picioare m-am asezat pe scare blocului ce era imbacsit de mirosul inconfundabil. Mi-am rasturnat geanta nemai avand rabdare pentru a imi cauta cheile, ceva stralucitor mi-a atras atentia. Lantisorul acela, lantisorul in care lama cu care obisnuiam sa ma tai era pe cale sa cada de pe scara, in timp ce se misca stanga dreapta, facandu-si balans simteam ca atunci era momentul pentru a lua o hotarare. Momentul de a lua o hotarare de a-mi schimba viata in bine sau de a o continua asa cum era : jalnica. Am ales sa las lantisorul sa cada. Am ales o noua viata ce ma va duce pe drumuri pe nevazute, am ales sa am incredere in mine si am ales sa imi traiesc viata.

Am ales sa raman si sa lupt. Am sa lupt pentru viata pe care nu am avut-o, am sa lupt pentru virginitatea pe care am pierdut-o cu un necunoscut care s-a dovedit a fi fratele meu, am ales sa merg la psiholog si am ales sa imi las gandurile negre legate de sange, moarte si ucideri dupa o usa, careia i-am aruncat cheia.

Am inteles ca nu Dumnezeu este cel care ne poate alege viata, ci noi insine alegem sa traim sau sa murim. Am inteles ca nimic nu e vesnic, am inteles ca iubirea pentru orice este trecatoare si am inteles ca nu ai nevoie de o persoana sau vreun animal de companie sau de vreun job sau de orice pentru a-ti trai si pentru a-ti continua viata. Viata merita traita la maxim, trebuie sa incalcam regulile si trebuie sa zambim. Mai greu este sa invatam cum sa trecem este, cum sa invatam sa zambim si cum sa incalcam regulile. Iubirea, iubirea e o iulizie si oricat de mult ne-am dori noi nu putem schimba ce am facut, ce a trecut caci odata facuta, o fapta nu mai poate fi indreptata sau strambata. Trebuie sa invatam sa traim dupa proprile reguli si sa nu mai ascultam fiecare persoana pe care o vedem trebuie sa invatam ca e usor sa mori, sa traiesti e greu.

Stergadu-mi lacrimile, mi-am strans toate lucrurile inapoi in geanta, am luat cheile si mi-am deschis usa de la apartament. Mi-am comandat o pizza, mi-am deschis laptopul si am dat drumul caldurii care in scurt timp imi incalzea fiecare milimetru din corp. Am luat o decizie iar lumea trebuie sa o respecte ,indiferent de ceea ce vor crede sau vor spune.