Gânduri criminale

Nu trebuia sa faci asta

Oh My God.Mi-a fost atat de dor de voi,nici nu stiu de ce nu am mai scris,imi pare sincer foarte rau,dar acum imi dau cuvantul ca voi posta de doua ori pe luna.SI 1.200 DE CITITORI?WOW.VA IUBESC PENTRU FIECARE VOT,COMENTARIU CHIAR SI VIZUALIZARE PE CARE MI-O DATI.MULTUMESC.

Intalnirea cu fostii colegi de facultate al lui Damian a fost un succes. Nu am mai ras atat de mult de la nunta noastra. Putin ametita, am ales sa-mi las motocicleta intr-o parcare si sa vin maine dupa ea. Ar trebui sa bem mai des, macar asa mai radem mai mult. Si ca veni vorba de baut, totul devine atat de bine , mai intensificat si mai... hmm, afrodisiac. Amandoi am baut, eu in cea mai mare masura si desi stiu ca maine voi regreta din cauza durerii de cap pe care o voi avea si din cauza faptului ca trebuie sa merg si la munca, voi profita acum cat pot de starea de euforie pe care o am.

Il trantesc pe Damian de usa liftului imediat cum urcam in acesta si incep sa il sarut, ii simt limba cautand fiecare coltisor din gura mea, muscandu-mi buza si apoi repetand. Ii arunc camasa in lift si aproape ma inec cand ii simt mainile pe sanii mei , strangandu-i si framantandu-i. Cand usa liftului se deschide sar in bratele sale si lasam toate frustarile pe care le aveam sa iasa usor prin gesturile si prin modul nostru de a ne arata dragostea.

-Ti-am spus ca nu trebuia sa bei aseara.

-Nu te preface ca nu ti-a placut ce-am facut aseara, iubitule.

M-am ridicat de langa vasul toaletei si m-am spalat pe dinti, apoi mi-am continuat rutina de dimineata, adaugand putin machiaj si imbracandu-ma cu o rochie si o pereche de pantofi semnati Valentino am terminat. Am coborat scarile si mi-am luat farfuria si cana de cafea pregatite de Dominic.

-Maine esti la facultate, nu-i asa?

-Da, de ce?

-Ma gandeam sa te rapesc o zi din locul asta plictisitor.

-Hmm, scumpule as vrea, doar ca oricat de multe credite as avea tot mai trebuie sa mai trec si pe la facultate.

-Te inteleg, atunci vom merge in alta zi.

-Tu nu pleci la munca?

-Nu, mi-am luat liber.

-Oh... Cat timp?

-Vreo saptamana, de ce?

-Am putea merge in weekend.

-De fapt, in weekend avem deja planuri. Mergem la casa de pe lac imprena cu sora-mea si viitorul meu cumnat.

-Victoria se casatoreste? Oh, Doamne de ce nu mi-ai spus?

- Pentru ca nu m-ai intrebat. Iubito intarzii la servici!

-Ah, servici prost. Te iubesc.Ii dau un sarut rapid. Ne vedem in pauza de masa?

-La Subway, sa nu intarzii!

Am luat masina din garajul cladirii si am plecat. Nu l-am luat pe Damian din cauza banilor pe care ii are, din contra, cand ne-am cunoscut nici nu auzisem de compania 'Reedsons', e o companie mostentia de la tatal lui. A fost dragoste la prima vedere, a fost primul barbat din viata mea cu care am facut dragoste si il iubesc, mult.

Am continuat sa caut prin lucruri sa vad daca mai pot gasi macar ceva de la mama ce m-ar face sa stiu  unde anume in Florida s-a mutat. Totusi nu am gasit nimic , asta nu inseamna ca nu pot pleca mai devreme sa il caut pe nenorocitul de Mathew si sa gasesc jurnalul. Din toate lucrurile mele,numai ala s-a gasit sa il ia.

Am plecat grabita inainte cu douazeci de minute de pauza de pranz si am intrat in blocul in care Mathew sta. Am batut la usa, de mai multe ori insa nu raspundea,presupun ca e la facultate. Ma uit prin imprejurimi si caut sub pres ceva, si BINGO! Deschid tremurand usa, daca ma prinde nici nu as putea sa imi imaginez ce-ar fi in stare sa-mi faca. Caut peste tot, incercand sa infrunt muntele de sticle goale de pe jos, J.B , si multe alte bauturi tari zac pe jos fara niciun strop ramas. Ridic perna si il gasesc, ma grabesc sa ies cat mai repede si sa pun cheia de unde era si era cat pe ce sa fiu prinsa, daca nu intram in camera ingrijitorului. Mi-am bagat jurnalul in geanta si am plecat din cladirea asta nenorocita cat mai repede. Acum ca il am, il pot arde in sfarsit, acum ca il am pot uita definitiv de trecutul pe care il am.

-Credeam ca nu mai ajungi.

-Da, azi am avut mai multe acte de indosariat decat ma asteptam, nici eu nu stiam daca voi ajunge intreaga.

-Ei haide, niste acte nu te omoara, in plus viitorul bun se face cu pasi mici.

Ce ar vrea sa insemne si asta? Comand o cafea si un sendvis vegetarian si continui sa povestesc impreuna cu Damian pana vad ca trebuie sa ma intorc.Il sarut si plec uitand sa mai ma uit inapoi.