Razbunarea

31 3 3
                                    


Mi-am imbracat rochia si am luat cheile de la masina impreuna cu telefonul,ma pregateam sa ies pe usa cand sotul meu a intrat pe usa cu un buchet de flori si o sampanie scumpa.

-Sarbatorim ceva?

-Da,e o zi importanta.

-Serios?Putem sa o lasam pe mai tarziu scumpule?Acum tocmai ma grabeam sa plec.

-Unde anume ?

-La o matusa nebuna sa imi spuna unde e maica-mea.

-Stai...Cum adica unde e?Iubito,nu stii?

-Ce anume?

-Stai jos.

-Tocmai ce am zis ca ma grabesc.

Spuse ea ridicand tonul in timp ce punea florile in vaza.

-Si eu am zis sa stai jos.

S-a asezat pe scaunul din bucatarie,picior peste picior lovind cu unghiile sale lungi suprafata mesei nervoasa.

-Bun,m-am asezat.

-Iubito, mama ta nu mai e printre noi.

-Poftim?

-Credeam ca stii

-Poftim?

Era in stare de soc,nu putea sa realizeze ce tocmai sotul sa ii adusese la cunostinta.Cum de ea,fiica ei nu stia ca mama sa era moarta.Se ridicase de pe scaun,lacrimile reci si sarate incepand sa se prelinga pe obrajii ei fierbinti lasand urme si cauzand scurgerea rimelului sau.Incepuse sa tremure si sa se faca alba la fata.Sotul sau o striga insa ea nu il auzea,era departe.Nu putea sa realizeze,nu,era in soc.

-Haide iubito oricum nu prea iti pasa de ea.Mereu imi povesteai cat de mult o urai.

-Da...Ihm, putem sa lasam sarbatoritul pe mai tarziu? Trebuie sa trec pe la cineva.

Nu mi-a pasat daca era ok sau nu cu faptul ca eu am plecat dar trebuia sa ma descarc pe cieva iar persoana potrivita era fix el, nenorocitul ala mincinos.

---

-Tu! Am strigat printre multimea care se afla in sufrageria apartamentului fara sa imi pese de privirile lor si de modul in care ma judecau. Nenorocit imputit cum ai putut sa faci asta?Cum?Esti un vierme,un nimic.

-Ce mai vrea si asta?

-Tipule alta cu care ti-ai pus-o si ai uitat sa ii spui ca nu vrei relatii?

Cele doua voci s-au auzit din multime, imi venea sa le trag vreo doua dar voiam sa imi pastrez energia pentru el.Se ridica de pe canapea si puteam sa vad de la o posta praful care iesea din ea, dar si modul in care privirea lui era una dramtica plina de mila.

-Nu e cum crezi tu.Ii auzisem vocea,atunci am realizat,a facut-o sa se razbune pe mine.

-Asta e modul tau de a te razbuna,nu?Atat de mult ma urasti?Atat de mult incat nici nu iti pasa de faptul ca mama era bolnava si nici macar nu mi-ai spus?Nici macar la inmormatare nu m-ai chemat.

-La dracu cu tine Sophia,femeia aia te iubea si tu te-ai purtat  ca un jeg,de altfel cum o faci cu toata lumea.

-Du-te dracului Mattew.Esti un om cu probleme mintale. Mari probleme mintale.

Gânduri criminaleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum