Virginitatea

119 12 2
                                    

     Mi-a prins parul si am scancit de durere, stiam ce urma sa faca, eram constienta, am dat o multime de bani pe drogurile astea, nu il voi lasa sa le ia. Sunt calitate superioara, mult peste orice rahaturi pe care le ia el.

-Lasa-ma! Da-mi drumul dobitocule!

   Nu imi raspunde, insa ma strange si mai tare de par si ma face sa ma apropii mai mult de bijuteriile sale. Nu voiam asta! Am incercat sa ma impotrivesc, la un moment dat nu am mai putut, practic imi pierdeam virginitatea pe o strada stiuta de nimeni. Nici macar de mine. Am incetat sa mai lupt, mi-am lasat lacrimile sa curga in continuare si l-am privit. L-am privit cum intra si iesea din mine fara sa ii pese cat de mult doare, ca sangele continua sa curga si ca eu gem de durere. In momentul in care a marit viteza am simtit cum ma voi prabusi, si am facut-o, lesinasem de durere in momentul in care el si-a dat drumul in mine.

  Am tipat speriata cand m-am vazut in acelasi loc, cu hainele sfasiate si vanatai pe tot corpul. Nenorocitul m-a violat, si-a dat drumul in mine iar apoi m-a lasat ca pe un caine bolnav. Am sunat la un taxi dupa ce am verificat portofelul si am asteptat sub privirile curioase si judecatoare ale oamenilor, ma judecau chiar daca ei nu ma cunosc. Asa a fost mereu. Asa va fi mereu.

Imi spalam corpul, il frecam de o mie de ori cu sapun insa nu scapam. Imi aduceam aminte de tot. De modul in care el m-a torturat,in care m-a muscat, m-a lovit. Cu cat apa imi lovea corpul cu atat plangeam mai tare. Durea. Durea rau. Imi doream sa mor, asa ca am facut-o si m-am taiat mult. Poate asa macar nu mai ma durea. Apa cristalina s-a transformat rapid intr-o culoare rosie ce-ti dadea fiori, insa nu si mie. Mie imi placea. Ma facea sa ma simt mai bine.

Gânduri criminaleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum