Lacuna - Park Jimin Fanfiction

Forever

Forever - for all future time; for always.

Melodiile pentru acest capitol: Shinee – Y si fuera ella; Avril Lavigne – Innocence; Finneas – Die Alone.

3 ani mai târziu (2025)

Privesc pentru ultima dată cerul de un albastru limpede al insulei și rememorez toate minunățiile pe care le-am văzut și trăit de-a lungul a celor peste 3 ani departe tot ceea ce cunosc.

Deși o parte din mine nu își dorește să plec, cealaltă simte că e timpul să mă despart de înstrăinarea pe care am forțat-o față de familie.

Am fost mult prea dură cu toți oamenii cărora le-a păsat de mine, căci am dispărut brusc, fără să las vreun indiciu cu privire la locul în care mă aflu, iar cele câteva mesaje vagi pe care le-am trimis odată la câteva luni nu au fost nimic mai mult decât o modalitate de a-i liniști pentru moment.

Nu am auzit vocea nimănui din familie de peste 3 ani, nu știu dacă sunt bine și ce fac. Deși o astfel de depărtare mi-a adus liniștea necesară, modul în care am plecat a fost profund geșit. Nu e corect față de nimeni, căci nu e niciunul vinovat că inima mea a fost frântă la acea vreme.

M-am îndepărtat de toți oamenii dragi mie mult prea ușor. Trebuie să îndrept tot răul făcut.

Mă gândesc adesea la faptul că aș fi putut să îl sun sau să îi vorbesc, să lămuresc situația într-un fel, însă eu am preferat să fug.

Ar fi trebuit să mă aștept să meargă mai departe, să își vadă de viața lui și să își construiască un viitor cu altcineva. E normal. Nu te poți bloca pentru totdeauna asupra aceleiași persoane care nu îți acordă niciun fel de afecțiune sau atenție.

Pentru noi a fost prea multă durere cauzată de carierele pe care le aveam, prea multă teamă din partea mea și nesiguranță cu privire la ceea ce exista între noi, încât toate acestea au dus la un sfârșit sigur.

Nu mai pot fi furioasă pe acea fată și nici măcar pe el, fiindcă amândoi suntem la fel de vinovați că nu ne-am străduit suficient de mult pentru a face lucrurile să meargă.

Am greșit când am ales să îl iubesc pe el mai mult decât pe mine, căci în acest fel mi-am tăiat propriile aripi, dar le-am distrus și pe ale lui.

- Ești gata de plecare? Ți-ai împachetat tot, da? mă întreabă femeia la care am locuit în ultimele luni.

Aprob din cap și îi dau de înțeles că nu mai am absolut nimic de făcut.

- Ai grijă, îmi spune cu un zâmbet cald și ochii umezi. Să mănânci la fel de bine, să dormi cât de mult e nevoie și să nu uiți de mine. Te aștept din nou în vizită.

E o femeie în vârstă ce locuiește singură, căci soțul i-a murit cu mulți ani în urmă, iar copiii au plecat prin alte țări pentru a-și face un rost. Am fost alinarea una alteia în ultimele luni, iar ea a fost motivul principal pentru care am rămas în Tuvalu pentru mai mult timp decât plănuiam inițial.

Cu ajutorul ei și al întregii comunități am învățat cu adevărat ce înseamnă simplitatea și bucuria pentru fiecare lucru mic. Deși am văzut enorm de multe așezări precum aceasta, în care tehnologia nu reprezintă preocuparea principală, Tuvalu a fost locul în care m-am simțit cu adevărat acasă și am avut ocazia să mă vindec.

Privind în trecut, realizez că nu mă asemăn deloc cu persoana care a plecat în ianuarie 2022 din Seul. Ea era plină de mânie, frustrare, iresponsabilitate și indignare, iar eu sunt liniștită, împăcată cu sine și lumea din jur, dornică să trăiesc simplu, fără să mai simt că viața e într-atât de dificilă.