The secret {Finalizată}

Capitolul 18

Este ora 3 dimineața și telefonul meu sună în continuu. Mă ridic din pat și merg până la noptieră pentru a vedea cine mă sună la ora asta.
*Alo
                          Bună seara. Scuzati  
                          deranjul dar
                          Domnul Akane
                          are nevoie de

                          dumneavoastră. Caută
 

                        pe cineva și are
                          nevoie de
                          dumneavoastră în
                          două ore în Singapore,
                          fix în capitală

Ah.. Ok. O să încerc
să ajung cât de
repede pot. Multumesc
de informare

                           Nu aveți pentru
                           ce, la revedere

La revedere... *
Singapore zici... Să o sun pe r
Rae... Trebuie să stea ce Shin. Nu îl las singur. Imi fac rapid bagajul cu lucrurile necesare.
Când e gata las un bilețel în bucatarie, un card de credit și pornesc spre aeroport. Pe drum îi scriu leu Rae să vină de dimineata la mine. I-am explicat toată situația mai pe scurt.
În scurt timp ajung și mă urc în primul avion spre Singapore. După un zbor calm ajung exact la timp și mă duc spre locul unde se află domnul Akane.
D.A: Bun. Ai ajuns. Hai în birou și o să îți explic mai multe. Această căutare o să dureze mai mult de câteva zile deci ai o cameră la hotelul din centru. Ai la dispoziție două săptămâni să gasesti omul de care îți ziceam. Crezi ca poti?
M: Sigur domnule. Se poate rezolva rapid.
D.A: Perfect. Ar mai trebuii să dormi putin. Pari obosită.
M: Ok. La revedere.
Eram in drum spre hotel și mă gândeam la Shin...Sper să fie bine micuțul meu.

*perspectiva lui Shin*
Mă trezesc dis de dimineață și o caut pe Mikasa în toată casa... Unde poate fi. Incerc să o sun dar imi intră căsuța vocală. Nu după mult timp aud o bătaie în ușa deci decid să văd cine e.
Era Rachel cu o sacoșă în mână
R: Bună puștiule. Am adus dulciuri. O să stai cu mine o perioadă. Mikasa a fost chemată pentru o întâlnire importantă. Treabă grea. Intelegi tu. Siii. Ce ai vrea să facem.
S: să stăm... Mă duc să mai dorm. Zilele treceau și imi era din ce în ce mai dor de ea. Nu mai mâncam nimic. De abea ieșeam din casă și mi s-a dus cheful de orice. Mă uitam în fiecare zi pe geam pentru a vedea dacă vine Mikasa dar în zadar. Aproape trecuse o săptămână și nu dădea semne de viață. Eram îngrijorat... Iar starea mea de sănătate era la pământ. Două zile mai târziu am ajuns internat la spital. De la un accident vascular cerebral am ajuns în stare foarte gravă și nici nu mă puteam misca. Câteva ore mai târziu intru în comă și mă simt din ce în ce mai rău.
Nu mai aveam nici o speranță că Mikasa va venii. Rachel vorbea cu cineva la telefon cât timp încă eram treaz. Părea îngrijorată. Totuși.. Am impresia că Mikasa deja nu mai trăiește.
Nu mai are rost să o fac și eu.. Vreau să mă duc la mami a mea... Singura ființă pe care chiar o pot numii mamă.
*perspectiva Mikasa*
După o săptămână de lucru intens primesc un apel de la Rachel. Telefonul imi cade din mână când primesc vestea.... Nu... E doar vina mea... O oră mai târziu aflu că angajații reușesc să prindă acel om dar trebuie să rămân încă trei zile pentru a semna contractul cu domnul Akane. Incercam să fac față avalanșei de emoții și nu mă dădeam bătută..
Dar după aflu că Shin e în comă. Azi am o întâlnire cu domnul Akane. Mă duc în spre firma lui și rog o secretară să mă lase să vorbesc rapid cu el.
M: Bună ziua.. Umm... Mă scuzati de deranj
D.A: E ok. Cu ce te pot ajuta.
M: Domnule... Domnule Akane. Nu pot semna contractul. Cineva din familie e în state critică la spital și oricât de important ar fi contractul pentruine și pentru dumneavoastră, sănătatea e pe primul loc. Imi pare rau.
D.A: Domnisoara.. Calm. Puteți semna contractul până miercuri.
M: Dar nu am timp să mă întorc.
D.A: carieră sau o rudă care tot o să moară la un moment dat?
M: P-poftim... Ok. S-a terminat. Imi permit să zic că afacerea dumneavoastră o să moară fără mine. Du nu imi las iubitul să moară. Nu merită ăsta. SUNTETI UN NOU FĂRĂ SUFLET ȘI MERITATI SĂ MURIȚI ÎN IAD. Mulțumesc de înțelegere.
Plec nervoasă trantind ușa și o iau spre aeroport. Fuck.. E abea în două ore zborul. Hmmm. Îl fac eu să fie mai repede. Mă conectez de pe telefon la baza de date a aeroportului. Toți pasagerii o să întârzie dar e ok.
Urc în avion și în scurt timp ajung la spital.
M: Rae... Rae sunt aici. Am ajuns. Cum e? Cum se simte?
R: Mika... Dacă nu se trezește îl declară mort... Nu e ok. Du-te puțin la el.
Intru încet în salon și merg cu pași grăbiți către Shin. Lacrimile imi invadează ochii iar mână mea se pune peste a lui.
M: Shin... Iubire.. Mami e aici.. Nu trebuia să te las singur... Iubire.
Deodată aparatele la care e conectat încep să facă sunete, iar medicii vin rapid în salon. Câteva secunde mai târziu un sunet continuu se aude în toată sala... Mă uit speriată la doctori, iar unul dintre ei îi pune cersaful peste cap..
D: Domnișoara... Imi pare rau. Am facut tot posibilul..
M: Nu... Nu se poate așa ceva. Copilul meu nu moare. Iubi... Iubirea mea....
Merg cu lacrimi in ochi în spre ușa iar când să apas pe clanta mă opresc.