The secret {Finalizată}

capitolul 7

Stăteam liniștită în pat și aveam o durere gravă de abdomen. Mă ridic cu greu din pat și merg către Shin. Stătea pe canapea în sufragerie și se uita la televizor.
M: hai la spital.
S: Stai. Cum? De ce? Ce se întâmplă? Esti ok?
M: Shin.... Doare prea tare. Nu stiu ce ai facut dar mă doare mult prea tare.
S: ok ok. Pot să conduc eu?
M: Tu măcar sti să conduci?
S: logic.
M: și tu câți ani ai de sti să conduci?
S: 17.
M: pff. Ok. Dar dacă botești masina e văi de tine.
S: Bine șefa.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
După vizita la doctor mă simt puțin mai bine dar Shin pare trist
M: Hei. Pisoiaș. Esti ok?
S: da.
M: nu pari.
S: Stiu.
M: ce s-a întâmplat?
S: Pai pai pai. Doctorul a zis că nu mai am voie să mă joc cu tine
M: Totuși ce e prea mult strică. Deci ar prinde bine o pauză
S: mmm. Ok.
M: sti. Am chef de o plimbare.
După ce ajungem acasă scot bicicletele și îl scot pe Shin la plimbare.
Mergeam prin pădure și se auzeau doar păsările si frunzele. Era liniștitor. Și era perfect pentru că nu eram singură. Băiatul ăsta e chiar dragut. E simpatic și amuzant. E frumos, isteț și înalt. E băiatul perfect.
La un moment dat ne oprim în pădure și las bicicleta sprijinită de în copac.
M: hai după mine.
Shin mă urmează și ajungem la o cabană. Intru și scot o păturică moale. O întind pe iarbă și ne așezăm amândoi. Ne uitam la nori și ne imaginăm lucruri
M: norul ăla seamănă cu un iepuraș.
S: Norul ăla seamănă cu o pu-....
Nu termină propoziția pentru că i-am pus mâna la gura
S: Hei. Nu e frumos.
M: shhh. Taci. Aud pași.
Dau puțin în stânga ghiveciul de la intrarea în cabană și scot un pistol. Îl i-au pe Shin de mâna și ne retragem ușor în spre casa. Nu era la mare distanță dar trebuia să stiu că Shin e în siguranță.
Ajungem acasă și trag toate draperiile și inchid toate ușile și ferestrele. E tot securizat.
S: Ce a fost aia?
M: Nimic. Dar credeam că e cineva. Am vrut să stiu ca esti in siguranță.
S: Și cu bicicletele cum rămâne?
M: Cumpar altele.
Acum hai în dormitor.
S: Mamiii. Vreau atenție.
M: Dacă puiuțul meu vrea, îi ofer.
El s-a ghemuit și apoi și-a pus capul pe pieptul meu. Am inceput să îl mângâi pe spate. Și să îi dau pupici pe frunte și pe cap. Ușor ușor micuțul și-a închis ochișori iar eu l-am luat în brațe.
Nu după mult timp aud o bătaie la ușă. Decid să fac liniște ca să creadă că nu e nimeni acasă însă iau telefonul și verific camerele de supraveghere... Doamne. Am și uitat de doamna Akane. Mâine o să o sun și o să îi zic că încă nu am rezultate.
Las ușor telefonul și nu se mai aude nimic. Cred că a plecat. Mă așez mai bine în pat și cad în lumea viselor.