The secret {Finalizată}

Capitolul 11

M: Shin. Trezirea. Azi cred că doamna Akane o să vină până la noi deci trebuie să te duc într-un loc sigur. O să te duc la Rae. Acolo vei fi în siguranță
S: Rae... Cine e acest. R-Ra-...Re-cum zici tu.
M: Spune-i Rachel. E o prietenă de a mea. Doamna Akane nu o cunoaște deci o să fie ok. Ia-ți haine de schimb la tine si tot de ce ai nevoie. Nu avem mult timp la dispoziție. Rachel e pe drum.
S: O-ok..
Micuțul tremura tare și când își căuta hainele în dulap l-am luat în brațe de la spate și i-am dat în pupic pe gât.
M: Puiuț. Calm. O să fie bine. Dacă doarme la mine e moartă.
S: mi-e frică.
M: îți jur că va fi bine.
Îl sărut lung și îl mângâi pe spate.
M: Bun. Acum că ți-ai făcut ghiozdanul, i-a pistolul ăsta.
S: Stai stai stai.... pistol? De ce?
M: Doar ia-l. Nu se știe când ai nevoie. Uite și niște gloanțe de rezervă. Bun acum hai joc că a ajuns.
Coborâm rapid, iar Shin parcă e speriat de bombe. Deschid ușa iar Rachel este fix în fața casei, în mașină.
Se dă jos din mașină și se îndreaptă rapid spre noi.
M: Raeraeeee. Ce faci? Cum esti?
R: Sunt bine. Mm. Cine e frumosul ăsta?
M: Iubitul meu.
În acel moment nimeni nu a mai spus nimic, iar Shin era roșu la față.
R: Awww. Ce drăguț. Bun. Pari micuț, câți ani ai?
S: Șaptesprezece dar sunt destul de mare.
R: Awww. Eu am 23.si încântată de cunoștință.
S: La fel.
M: Bebe. O să fie bine. Ai încredere în mami.
S: Ok.
M: Aveți grijă.
R: Avem. Stai calmă. Byee
M: Pa.
Bun. E timpul să mă pregătesc. Să ascund unele lucruri. Și să fac ceva de mâncare.
După 2 ore totul era gata și aud o bătaie în ușa.
M: Doamnă Akane. Intrati.
A: Mulțumesc scumpete. I-a zi. Cum merge căutarea?
M: Umm. E... E ok.. Am aflat mai multe despre acel băiat. Și ultimele puncte în care a fost văzut. Doar că e dispărut de mult timp deci cred că ar trebuii să îl căutăm internațional.
A: Fă tot posibilul să îl gasesti. Sti.. Țin mult la el. Am nevoie de el.
Pfff.... Și ea se așteaptă să o cred. Ce curvă.
M: Sigur. Voi face tot posibilul. Acum sper să fie și în viața.
A: SPERI? Dacă e mort poate vei fi și tu. Nu te plătesc degeaba, ok? Fă orice să îl găsești.
M: S-sigur. Doriti un ceai, o cafea?
A: Apă dacă se poate.
M: Desigur.
Am stat la vorbă și am deschis tot felul de subiecte. Mai ales subiectul legat de politica... Tanti asta chiar se pricepe la politică... Păcat că e o criminală fără inimă sau suflet.
Ușor, ușor se facuse târziu și am condus-o pe doamna Akane în camera de oaspeți.
M: Aici aveti tot ce vă trebuie
A: Mersi Mikasa. Esti o scumpete. Când să închid ușa telefonul imi sună iar o poză cu Shin apare pe ecran.
A: i-a stai așa. Cine e ăla?
M: ummm. E un băiat cunoscut care se marchează ca să arate alt fel și mi-a plăcut cum arăta machiat așa că am pus această poză pe fundal.
A: Ah... Am înțeles. Noapte bună
M: Multumesc, la fel doamnă Akane
Era miezul nopții și somnul nu mă lua deloc. Shin nu era aici și imi era greu să dorm. De o dată aud cum cutitele de la bucatarie sunt poate din suportul lor. Mă bag sub pătura și astept puțin. Apoi aud cum ușa dormitorului meu se deschide.
Adrenalina imi curge prin sânge și simt prezența cuiva lângă mine. Simt cuțitul cum se presează ușor pe pieptul meu și reactionez. Sar din pat iar persoana respectivă ajunge pe jos înconjurată de pătura... Doamnă Akane... Stiam eu.
Iau rapid telefonul, banii și cheile și urc la volan. Nu stiu ce se întâmplă acum în casa mea dar trebuie să merg la Shin de urgență.
Ajung în casa lui Rae și mă dau rapid jos din mașină. Bat insistent în ușa, iar apoi se deschide.
M: trebuie să plecați din oraș. Nu cred că e în siguranță.
R: Stai ce?
O dau pe Rachel la o parte și merg la Shin.
M: Iubire. Tre să pleci. Te ducem la aeroport. O să pleci puțin până un Australia. Și o să stai puțin acolo.
S: de ce? Ce se întâmplă? Mami, e ok?
M: nu vorbii nu e timp. Dar păstrează pistolul.
Îi pun pistolul în mână și îl iau în brațe. Îl sărut și îl pun în mașina lui Rachel.
M: pleacă și tu cu el. Eu rămân aici.
R: Ai grijă.
După ce Rachel și Shin pleacă mă duc în spre casă. Am pistolul în mână și inspectez toată zona.
Nu e nimeni. Vreau să mă întorc dar simt ceva metalic la ceafă... Un pistol.
A: Măi măi măi. Chiar nu l-ai găsit. Asa-i?
Doar tac și încerc să imi controlez respirația. Apasă ușor pe tragaci iar eu mă întorc rapid și iau pistolul. Amândouă cădem și se aude un sunet de armă.

*perspectiva Shin*
Unde sunt? Ce se întâmplă? Ce fac acum? Tot era neclar. Am ajuns la un aeroport.
R: Vin-o cu mine. Ea aleargă iar eu o pierd rapid. Rămân în aeroport și frec menta... Oare Mikasa e bine.
R: Shin.... Off. Am pierdut avionul. Acum vom sta aici. O să te iau la casa mea de vacanță.
S: O-ok... Dar mami e bine?
R: Nu stiu. Dar va fi ok. Iti promit.
Zilele treceau și eu nu auzeam nimic de Mikasa... Cred că s-a terminat tot....
Chiar dacă abea au trecut 3 zile. Mi-am pierdut speranța.
Mă uitam pe geam și mâncăm lapte cu cereale și telefonul lui Rachel sună. Nu stiu cine sună dar decid să răspund.
S: Alo.
X: Shin... Doamne. Slavă cerului că ești bine. Unde esti.
S: Cine morții mei esti?
X: Shin. Sunt mami a ta.
S: Mikasa...
Scap telefonul din mână și încep să plâng în hohote.
S: M-mami... Chiar... Chiar tu esti.
M: Da bebe. Acum. Spune-mi unde sunteti. Vin să vă iau.
S: Iti trimit adresa pe telefon
R: Shin. Cu cine vorbesti?
S: E mikasa.
R: buuuuuun.
După 15 minute aud un ciocanit la ușa.
Deschid rapid și lacrimile își fac apariția când o văd.
M: Bebe... Sunt aici. Ti-am zis că totul va fi bine.
O tineam strâns în brațe și nu voiam să îi mai dau drumul. Am ajuns pe canapea în timp ce mergeam îmbrățișați și ne sarutam în continuu.
R: Ușor porumbeilor. Deci. Cum e? Casa încă e intactă?
M: Dap. Am stat și am renovat în zilele astea. Și baba e moartă. Deci e ok.
S: Chial a mulit?
M: Da bebe. Esti in siguranță acum.

Scuze pt greșelile gramaticale