Ganduri si sentimente

Puterea unei iubiri

Nu stiu ce sa ma zic sau ce sa mai gandesc

Cand totul in jurul meu se prabuseste...

Sufocant devine aerup si mi-e greu sa traiesc

Cand fiecare celula din mine, incet, putrezeste...

As vrea sa plang, putin emotiile sa imi descarc.

Dar mai are rost lacrimi sa vars din ochii mei uscati deja?

In loc de suspine si hohote inabusite, prefer sa tac.

Oricum, ma vede cineva si-i pasa? Intereseaza pe careva?

Cand cei ce m-au adus in pragul starilor in care sunt,

Observa, acum, ce au facut, arunca vina pe mine.

Tipa, lovesc, trantesc...Aduc jigniri si urla crunt.

Spun ca fac asta fiindca le pasa. Asa cred ei ca imi va fi mai bine?

Daca m-am uitat pe mine si pe ultimul loc m-am asezat, cu rabdare,

Si am preferat sa raman in urma si sa nu deranjez prea tare,

E pentru ca ei m-au facut sa ma simt in plus, nefolositoare.

Acum ei varsa lacrimi de fier. Seamana a regrete. Asa sa fie, oare?

Cei care mi-au spus mereu ca sunt o pierdere de vreme, un nimic,

Cei care m-au facut sa ajung sa uit de mine si sa imi fac rau,

Cei care mi-au facut sufletul sa para josnic si mic,

Imi spun acum ca le pasa de sufletul meu?

Chiar si acum ei vad doar suprafata, doar ce arat eu,

Vad doar ceea ce ei isi doresc sa vada,

Si nu incearca sa inteleaga ce simt, ce e in adancul meu.

Prefera minciuna in locul adevarului sa creada...

Chiar si acum cand totul pare intunecat,

Cand corpul meu e plin de gheata si infrigurat,

Inima mea nu inceteaza sa bata calduros, regulat.

O flacara, o lumina, o singura, sincera iubire, ce m-a inconjurat...

E tot ce am nevoie sa pot sa merg mai departe,

E de ajuns sa imo aduca pe buze un zambet sincer, fericit,

E ingerul meu de lumina, un suflet iubitor, aparte,

E singurul care ma iubeste, care ma face sa simt iubire, care nu m-a mintit...