Ganduri si sentimente

Speranta

Prin nori de fier, fulgii de nea,

Pe pamantul rece, de alba catifea,

Aluneca prin aerul de gheata, straveziu...

Rece...Alb...Gol...Pustiu...

Vantul plesneste ca un bici,

Dar nu se termina aici...

Caldura sobei e doar o dorinta,

Focul arzand e doar o nazuinta,

Trandafirul rosu ramane doar un vis,

Soapte de piatra pierdute in abis...

Intr-un abis de noroi si chirpici...

Dar nu se termina aici...

Turturii de gheata, albastri, ascutiti,

Subtiri si infioratori stau atintiti...

Inarmati, peste florile odata vii, vor,

Amenintand, sa cada peste frunzele lor,

Din radacina a le distruge, a le nimici...

Dar nu se termina aici...

Printre vrabiutele abia nascute,

Peste puiuti cu aripioare inca necrescute,

Vantul se strecoara viclean,  nepasator,

Raspandind frig groaznic, ucigator...

Si ele sufera, cat sunt de mici...

Dar nu se termina aici...

Ceata se asterne, grea si intepatoare,

Si intunericul se-mprastie, cu forta orbitoare,

Astupa lumina si zapada, ceata devine sufocanta,

Si toate dureros, cu viteza lenta, dar totusi alarmanta...

Se-ascund astfel si greieri, si licurici,

Dar nu se termina aici...

Prin vise de sticla si amintiri desarte,

Iluziile se sparg si inima se-mparte,

Si se divide in bucati de iarna grea,

Se naste si durerea, si suferinta rea,

Se-nvarte marea iluzie, precum un pacalici,

Dar nu se termina aici...

Carti de tarot arata iarna ce urmeaza,

Si spiritele, sufletul si drumul precizeaza,

Ca va fi asemanatoare cu iarna ce a fost,

Stelele si torta, cu toate spun ca nu mai are rost,

Si cantecele noptii se-ndeparteaza, ca furnici...

Oare se termina aici...?

Daca lumina s-a ascuns si iarna domina acum,

Daca focul care a fost, acum se face scrum,

Ar trebui sa se termine tot? Sa ramana uitat?

Oare chiar e asa nepretuit..? Oare e chiar neinsemnat...?

Spiritul a obosit? A incetat sa lacrameze plapand...?

Rataceste acum...? Viseaza...? Mai are vreun gand...?

A incetat sa spere, oare, ca drumul se va schimba, nu va mai fi inchis...?

Mai nazuieste oare, sa fie iar deschis...?

Oare ca suflarea sa e parfum,

Ca nu va fi inghitita mereu de fum,

Oare nu mai conteaza acum, nici

Ca fiecare suflu al sau continua zborul fiecarui fluture aici...?

       Hei:)
       Iti multumesc ca ai citit pana aici, si te astept cu o parere...Ce ai inteles din poezie? Cum te-ai simtit cand ai citit-o? Ce impresie ti-a facut? :)

      Speranta nu moare...Fluturii se nasc din omizi, fara culoare, si apoi se umple de culori si raspandesc fericire si inspiratie...

         Nu incetati sa sperati si sa luptati pentru ceea ce va doriti! Intr-o zi, ceva bun se va intampla cu siguranta!

          Va doresc tuturor o zi cat mai frumoasa!:)