Algomanie

13 2 0
                                    


Sunt singura in camera, singura-n al meu alb gand,

Singura si-mi aud sufletul scufundat in mlastini urland,

Tanjind si jinduind, la al nuferilor vechi parfum bland,

La raul limpede ce curgea si ducea glasul privighetorii-n vant.



Imi tiuie linistea in urechi, si sunetul de taste a inlocuit clapele albe si negre

Ecranul imi arde cristalinul, iar cateva voci de fundal imi tulbura gandurile.

Sunt cu gandul departe, undeva in pantecul unei lebede gratioase, intre aripile ei calde, pe o apa...

M-am ascuns aici pentru ca daca am sa mai privesc vreodata rasaritul din nou, in ochi sa nu ma arda.



Secata si fara culoare, stersi imi sunt vechii pigmenti din alta era,

Si nu mi-am pierdut pensulele, insa mi s-a stangit o emisfera.

Cuprinsa de fad, de vid, prizoniera a sectei unui Shu sufocant,

M-am pierdut intre ciulinii ce-mi perforeaza pielea dezolant.



Scufundata-n nisip, retina imi e invadata de o transparenta cenusie,

Acum vreau doar sa-mi mai vad sangele curgand intr-o nuanta vie...

Insa constat ca doar merg agale, cu talpile pe spini, pe o poteca cu sute de alee,

Si ca mai ratacesc doar eu cu mine, si cu ecoul suspinelor mele...



Ma uit in urma si vad ca am tot aruncat versuri din portelan

Ce se fac cioburi si se imprastie, configurand un plan,

O suprafata aspra intre urzici si ciulini, ce imi ingreuneaza mersul.

Ma uit iar inapoi...Unde, unde imi mai e versul?...

Ganduri si sentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum