Ganduri si sentimente

Voalul Tacerii

Se-nvarte rochia mea, si imi privesc pliurile-i rosii visinii,
Se-nvart precum un titirez
Gandu-mi indrept incet, ba nu, de fapt il strambez...
Nu stiu, eu doar gandesc, eu doar visez
In fiecare zi.

Ceata si haos, nu stiu ce e in mintea mea,
Am in mine o fericire febrila si bipolara.
Acum sunt beata-ntr-un pahar de miere amara,
Acum inot in lacrimi pe propria canapea.

Haos si ceata, nu stiu ce e in sufletu-mi parsiv,
Si tradator si mistuitor, mort, amortit, activ.
Ca de droguri ma agat de cuvinte dure ce creeaza ceata, fum
Fum ce ma rataceste, ma rataceste de pe drum,
Iar eu ma pierd de fiecare data, sufocata in el,
Ma pierd ca un fir de nisip pe marginile unui inel
Sau in blana unui miel,
Sau intr-un portofel.

Ce aripe frante, cliseic, nu, eu nu am aripi frante. Eu nici nu ma gandesc la zbor
Eu ma invart doar, ma invart, ma uit la pliurile rochiei mele, matasuri nascute din orori,
Ce se invart hipnotizant, intoxicant, rosul devine o-ntreaga paleta de culori
Nu mai disting nimic, aud zanganit de bratari,
Sunt bratarile mele,de ce fac galagie cand dansez?
Nu. Eu le dau jos, nu stiu ele oare ca nu suport sa fiu bruiata cand creez?
Gata, de astazi nu voi mai purta bratari cat voi trai.
Ah ce asurzitor. Dar oh nu am nici semn de exclamatie, nici puncte de suspensie.
Iar tie nu, nu iti trebuie atentie
Ca oricum n-ai sa intelegi, nu ai sa intelegi a mea intentie,
Si nici aceasta interventie.
Dar nu, nu mai port bratari. Si renunt la orice ma bruiaza, orice ar fi.
Pana cand nu voi mai avea la ce sa mai renunt, intr-o zi.

Voi renunta la mine?
Hah, ce lupta? Eu, in armura si cu buzduganu-n mana
Privindu-i oscilatiile imperfecte cand atarna?
Nu, eu sunt pierduta acum in propria agonie.
M-am pierdut acum, ca o schizofrenica, in spatele unei perdele cenusie.
Am sa ies de dupa ea, mereu ies, sa regasesc culoarea, nebunia.
Dar nebunia mea e duala, si din cand in cand ma cuprinde, ma tine.

Nu incerca sa tragi perdeaua, lasa-ma, lasa-ma sa ma linistesc.
Bratarile m-au enervat, inca simt cum tremur si scene macabre ma poseda in zanganitul turbat.
Nu, nu ma lua ca pe o nebuna ca nu sunt. Atat doar, m-am supraincarcat.
Lasa-ma, lasa-ma sa-mi privesc rochia visinie, lasa-ma sa o privesc.
Ca oglinzi mii pe cristalin mi se reflecta, si ascutit, pliurile brodate stralucesc, oh
Lasa-ma, lasa-ma-ntr-o rochie rosie sa ma invartesc...