Ganduri si sentimente

Demult, am visat...

Demult, am desenat un vis...pe aripile unui pui de vultur...
Pe-un pisc inalt deasupra marii, privind printr-un ochi tulbur...
Visam in zbucium si in agonie, visam intr-o lacrima gri
La un zambet ce noaptea imi va aduce, cu-un inger, intr-o zi...

Visam la o imbratisare calda si la coloana infinitului,
Si am visat la corzile noi ale unui pian,
Si am visat si o chitara, cu lemn parfumat de santal,
Si puritatea inocenta a iubirii am visat-o, si dragostea iubitului...

Si am visat si am trait in visul meu, si-n lumea ce am construit.
Acum vad ca ea a crescut si nu s-a daramat.
Zambesc plangand si plang zambind,
Caci ingerul imi e in mine-ntregul cerc, si visul platonic mi s-a implinit.

Dar am visat si la o casa, si o paleta de culori
Si la o pensula frumoasa si nu la culori sterse si fade din beci
Si am visat la frumos, la stralucire modesta si la zbor intre nori
Si la raze de curcubeu si la o utopie fara bariere reci...

Am visat la o vesnicie ghidata de roua pianului acompaniat cu muzele cercului apollonesc,
Si la acordurile unei chitari calde cu corzile moi,
Am visat degete fine ce dau un sens si o emotie, un tremur in sunet si in foi,
Si am visat cum in tresarirea versurilor si-n dansul penitei am sa traiesc...

Si am vazut cum triunghiul piramidal isi mareste volumul,
Si-am auzit in boxe zbucium netremurat si lipsit de respiro,
Si vad marionete cu semne si gestica ce isi urmeaza cu ignoranta inexistent, fals drumul
Si simt cum de la sange mi se interzice si mi se intretaie visul...adio...

Adio pian, adio vals, adio pasiune ce cresti si vrei sa luminezi,
Adio tu, emotie, ce neobosit speri si incerci sa creezi.
Adio, tu, vis, adio sens si filosofie dulce si culoare si propriu refugiu univers
Acum mai imi ramane doar sa supravietuiesc...

E tot ce imi ramane, e lasat mie de patroni si directori, testamentul:
O supravietuire fara arta...adio insule, valuri, culori ce v-am creat!
Drumul robotic trebuie urmat, de toti indeaproape si la fel, controlat...
Pa, cascada a pasiunii...imbratisez cotidianul...

Dar am un nod in gat, eu nu ma pot aplatiza...
Defect sau moarte sociala, insa e lumea mea...
Ma agat cu gheare de delfin acum, de lumea mea de hartie
Si raman aici in durere si-n agonie...

Aleg asta. Aleg identitatea, aleg sa simt si sa respir. Asta, si sa iubesc...
Raman cu ingerul ce universul mi-a daruit si-l pretuiesc...in rest...
Incerc sa-not in oceanul in care ma aflu ratacind fara a vrea...
Incerc sa respir si toxicitatea, prin aerul din rosie lacrima mea,
Si raman, dar cu iubirea mea, in lumea mea si-n universul creat
Doar cu mirosul, gustul si deja-vu-urile unui vis pe care demult l-am visat...