Prin ceata deasa, verzuie, si necacioasa, ca de fum,
In lumina soarelui cald, stralucitor, in mijloc de drum,
O mana grea, plina de forta, strange dureros o floare,
Floarea sta nemiscata un timp, apoi cauta scapare.
Mana strange mai cu putere, floarea nu are spini sa se apere de asaltarile dure,
Suporta cu amareala, nu protesteaza, se pleaca, cu supunere,
Mana o sugruma, ii strange frunzulitele verzi si petalele firave, abia crescute
Si o impinge, cu presiune, mai la periferie, in locuri intunecoase, necunoscute.
Radacina florii e smulsa, se agata numai de firicele de pamant.
Aerul racoros, chiar furtuna, frigul, vantul si el pare bland,
Si din intuneric, floarea-si faureste spini, tepi mari, grosi, ce-mping mainii tesuturile.
Mana se mentine, insa, sransa, si nu observa ranile de sange, nu simte intepaturile.
Din luna si din stele se rupe lumina si se coboara ca o boare,
Ca un parfum misterios de lumina, ce strabatand ceata ajunge la floare.
Si se strecoara prin particule mici de ceata si incearca sa fie linistitoare,
Si se simte o nuanta de caldura pe petale zdrobite si frunze intarite ale florii acum mare.
Floarea se lasa dezmierdata acum de caldura placuta, de valul mieros si desfatator
Al degetelor fragile dar pricepute ale mainii salvatoare care o cuprind, imbatator,
La lumina lunii albe de cristal pur, la marginea drumului presarat cu roci tari, colturoase.
Prima mana strange cu nesat in continuare, celalta se deschide usor, catre lucruri frumoase.
In timp ce mana calda arata, insa, pe langa pamantul secat,
Cerul cand senin, cand incarcat, ce-asteapta sa fie explorat,
Si alte flori, si alte maini, si alte zari si alte culori, alte senzatii apar,
Caldura ei devine fierbinte, sufocanta, un foc mistuitor, sublim, ca un dar,
Iar parfumul placut devine imbatator, ametitor, ca un drog necesar.
Ceata se inteteste, din verzuie devine albicioasa, apoi gri-negricioasa,
Parfumul se amesteca cu putredul mucegai al primei maini, acum grea si soioasa,
Iar mana proaspata se desprinde si se departeaza din nou in drumul ei catre luna si stele,
Lasand floarea sa priveasca-n continuare la cer, prin ceata, si mana ce o strange cu putere.
CITEȘTI
Ganduri si sentimente
PoesíaVantul, noaptea, ploaia, luna, stelele...Martore ale sentimentelor mele...Emotiile le adun si le descarc in acorduri de pian. Tipetele le transform in soapta noptii. Loviturile le prefac in petale de flori. Si creez poezia mea, poezia sufletului me...
