Ganduri si sentimente

Univers Artistic

Tai cu furie zile din calendar
Cu un stilou fara cerneala albastra, doar gri,
Cu dare nesigure, scurte si tremuratoare
Fara traiectorie si fara culoare.

Scot o foaie si desenez linii curbe, cum ma conduce mana mea.
Dar ei spun ca trebuie sa fie drepte ca ale lor, ca doar asa se face si doar asa e bine.
Caut sa scriu frumos ca sa le placa,
Sa vada ca pot face si altceva decat sa insemnez monoton zile in calendar.
Sa vada ca desenez frumos chiar daca e altceva decat liniile lor drepte.
Incerc sa le spun ca e doar o alternativa
Ca imi place si asta vreau sa fac eu din proprie initiativa,
Ca nu sunt obligati sa faca si ei la fel.
Ei cred ca depreciez munca lor si doar ma razvratesc.
Ei vad doar ca fac ceva diferit si ma condamna ca mazgalesc.
Incerc sa tin stiloul strans, dar in zadar.
Cu mana vreau sa-l manuiesc sa scrie franturi de linie,
Pentru ca ei spun ca asa trebuie, asa e bine.
Dar mana mea tot in linii ondulate, libere, lejere vine.
Si chiar imi place, dar cand ma uit catre ei vad doar nemultumire,
Ochii-mi tremuratori se ingusteaza si iar incerc
Dar ei imi smulg stiloul si il sterg,
Cerneala i se scurge intr-o sugativa.
Acum sunt multumiti si emana si privirea lor o substanta pozitiva.
Au in ei o satisfactie pentru mine iritativa,
Care ma ataca si ma inhibeaza, distructiva.
Se uita la mine cu o blandete adoptiva.
Pe care, insa, o percep falsa si nesemnificativa.
Am o durere in mine, exploziva,
Sunt vadit deranjata, iar in ei e o privire acuzativa,
Impreuna cu o dezamagire aditiva,
Iar deziluzia mea e progresiva,
Ei au o putere abuziva,
Iar rana mea devine intepatoare, autoagresiva.

Din retina mi se scurg picuri de lizozim, sarati.
Traiesc intre roboti in prealabil setati,
Care cand intampina neregularitati, devin obsedati.
Li se strica sistemul si se defecteaza.
Corpruile din metal li se zguduie, si trepideaza,
Vibreaza cu huruit instabil, deviaza,
Mecanismul se metamorfozeaza, dar ei nu realizeaza.
Materialul lor robotic nu presupune ca ei constientizeaza,
Sunt facuti toti din acelasi material erodat,
Si au toti acelasi sistem eronat,
Ascunse inteligent in mod intentionat,
Cu un program prestabilit adanc implementat,
Cu radacini pitite-n microcipuri,
Pline de prejudecati, de liste pentru ignorat si de stereotipuri,
Acelasi minicreier computerizat,
Acelasi nucleu tehnic coordonat,
Acelasi operator controlat,
Acelasi caracter usor de manipulat,
Aceeasi mentalitate de renegare a noului, acelasi instinct fixist si ignorant, format,
Bazat pe un singur principiu: ,,Fa ceea ce ti s-a comandat.".

Dar se pare ca prin ce fac, i-am dezorientat,
Un factor diferit a aparut neasteptat
Si activitatea lor obisnuita a perturbat,
Fiindca nu au fost invatati sa accepte, sa tolereze si sa se adapteze la ceva schimbat,
Se vede-n ochii lor ca i-am derutat,
Si cad jos acum, pe rand, ii vad cum ruginesc.

Ma uit nemultumita la X-urile mele de pe calendar.
Ma incrunt. Si eu sunt facuta din acelasi material.
Ametesc si totul pare ireal.
Ma holbez la liniile mele ondulate care mi-au placut.
Si sunt surprinsa ca inca imi plac.
Continui sa desenez valuri si sa tac.
Incep sa confectionez penite noi si stilouri.
Le decorez pe rand, diferite fiecare,
Nu am o matrice sau reguli stabilite, doar instincte primare,
Nici daca as vrea nu le pot face in serie, la fel, toate-s originale.
Dar ma simt ratacind pe drumuri oarecare,
Fara a avea vreodata vreo urma de izbanda, de finalizare...

Gasesc, pana la urma, o raza de sperare.
Un adevarat maestru, gata sa-mi ofere indrumare.
In ochii lui vad si incurajare.
Sunt fascinata de atelierul lui plin de lucruri ,,interzise".
Ei mi-au spus ca sunt o anomalie si nutresc vise
Au spus ca nimeni n-a mai vazut asa ceva, ca e imoral, inestetic, nepermis si neprogramat.
Ca denota un caracter nestatornic, egoist, instabil, maniac si neadaptat.
M-au nedreptatit, invinovatindu-ma ca e nefiresc si m-au izolat,
Vointa de la sine mi-au reprimat,
M-au facut sa ma inchid in mine si m-au inhibat.
Au spus ca am un sistem virusat,
Si smulgandu-mi penita au spus ca doar asa poate fi reparat.
Nu s-au gandit ca m-am intaratat.
Am inceput sa creez alte nenumaraate stilouri nenumarate si le-am uzat.
Am facut ce am simtit, instinctul mi-a dictat.
Iar eu am ascultat. M-am ascultat,
Iar acum stau in camera maestrului; e clar, ei s-au inselat.

Peretii lui sunt de sus pana jos pictati. Asa mi-a confirmat el ca se spune, nu mazgaliti. Desenati.
Cu linii de tot felul, unele intrerupte, altele curbate,
Unele sus jos, el ii spune zig-zag, altele ondulate.
N-am mai vazut asa ceva, dar e asa frumos.
Ma-ntreb de ce nu ii expune,
Ma priveste si nu imi raspunde.
Vad acum ca la el exista multe culori cu ambient placut,
Si nu doar gri metalul in care am crescut.
Cica se numeste albastru ala de pe peretele drept, si e un trandafir...sublim.
Dar el a nascocit alte nuante, pe care le-a daruit trandafirului: azurii, turcoaze, bleumarine...
I-a desenat petale gingase, tulpina verde, subtire si delicata, armonios, si radacine...
Si in fiecare zi ii mai deseneaza cu mana lui puternica, priceputa, miscari sigure, fine,
Cate un strop de roua simbolic, binecuvantat, pe cate o petala...ferindu-l spiritual de spini.
Si spune ca mai sunt multe alte culori,
Si nuante si mai numeroase. Deci e real!
Apoi imi face semn cu ochiul, zambind neoficial.
Spune ca vom ingriji impreuna trandafirul albastru, special,
Ca vom descoperi impreuna alte nuante si ma va ajuta personal,
Si voi ajunge sa creez singura un colorit original
Cu combinatii dupa propriul plac, si linii libere, fara limite ancorate in real,
Spune ca totul va veni de la sine, natural,
Cu fiecare roua pictata pe trandafirul inspirational,
Cu fiecare semn pe care-l vom face in calendar...