Ultimul Stăpân al Soarelui

O P T

    Rochia roșie din satin îi cădea perfect pe trupul Aylei. Lungă, despicată pe un picior și cu spatele acoperit doar de două bretele subțiri, ar fi făcut orice bărbat să înghită în sec și să întoarcă capul după ea. Își prinse părul într-o coadă strânsă, buclele acoperindu-i umerii și gâtul.

Planul pus la cale pentru a-l prinde pe Travis Connor, criminalul ce îi chemaseră la hotel, era unul destul de dificil de îndeplinit atât timp cât ea purta tocuri de cincisprezece. Machiajul discret, întunecat îi făceau albastrul ochilor să scânteie și dacă nu s-ar fi ciupit, era sigură că se uita la unul din fotomodelele din revistele celebre. Era și ea conștientă de frumusețea pe care o avea, de aceea nici nu încerca să iasă prea tare în evidență. Atenția în cantități mari o făcea să amețească și să se simtă stingheră. Înainte ca telefonul să sune, își aplică ultimul strat de ruj roșu. Partea ei narcisistă zâmbi în oglindă și până și ea s-ar fi sărutat doar pentru a șterge rujul ăla.

Da, înnebunea, era sigur, dacă ajunse să aibă asemenea gânduri. Luă geanta de pe măsuță unde își ascunse un pistol cu gloanțe oarbe și un pumnal. Mai avea unul ascuns la piciorul drept, strâns bine de o curea din piele. Dacă dobitocul ăla avea impresia că o să câștige, o să fie acolo să îi dovedească că se înșeală. Elian o aștepta jos, în fața blocului. Mări ochi la vederea ei și își desfăcu un nasture de la cămașă. Era o capcană mortală în care el se lăsa prins din ce în ce mai tare.

- Pregătit?

       Parfumul lui îi invadă simțurile și înghiți în sec. La o mică privire, arăta impecabil. Cămașa albă descheiată la doi nasturi descoperea o parte din pielea bronzată a pieptului. Părul aranjat minuțios, dar totuși ciufulit îi dădea un aer de bărbat ce frânge inimi. Nu că nu ar fi fost și în realitate, dar prefera să vadă părțile bune.

Își puse centura și se întreba de ce naiba îi tremura mâinile. Când Elian se aplecase peste ea, furându-i un sărut, uitase să mai respire.

- Pentru noroc, rosti și porni mașina. Încerca să nu se uite prea mult la ea, altfel ar fi tras pe dreapta și ar fi rupt bretelele alea cu dinții. Era sigur că nu purta sutien și gândul ăsta îl făcea să se fâsticeacsă pe scaun de parcă stătea pe un arici. Parcă și regretase că îi spuse să își ia rochie, nu se aștepta la ceva atât de... nici nu avea un cuvânt care să o descrie. Poate incitantă. Sau poate perfectă. Da, ăla era, dar tot simțea că nu e de ajuns.

La ora ceea, traficul era liniștit, deși tensiunea din mașină putea fi tăiată cu un cuțit. Nici unul nu își spuse nimic tot drumul, uitându-se pe fereastră. Erau încordați dar nu erau sigur că motivul era întâlnirea sinucigașă sau faptul că erau atât de aproape unul de altul. Elian o privi din când în când cu coada ochiului și o vedea reticentă.

Conștiință nu-i dădea pace și încă se mustra pentru ieșirea din urmă cu două zile. Nu îi părea rău că se întâmplase, îi părea rău că avusese dreptate că situația dintre ei doi se va schimba, și nu știa cum să o facă să se simtă mai relaxată.

Opri la un semafor roșu, și își frecă ceafa într-un gest de anxietate și se uita la ea. Ayla privea drept în față, încruntată. Îi luă mâna și i-o mângâie încet. Surprinzător chiar și pentru ea, se relaxă și îi zâmbi mai sincer ca niciodată. Îl privi în ochi câteva secunde, și când simți că e pe punctul de a răbufni, clipi deodată și își ascunse zâmbetul într-o tuse forțată.

Când se auzi un claxon din spate de la un șofer mult prea grăbit, porni din nou, aruncându-i ocheade din când în când. La radio se auzea una din melodiile ei preferate, A thousand years, așa că începu să fredoneze încet. Deși nu era chiar un moment oportun pentru o așa melodie, mesajul pe care ea îl percepea o făcea să simtă o grămadă de compasiune și empatie și.. iubire pentru tot ce o înconjura. Pentru familia pe care nu o cunoscuse vreodată, pentru prietenii pe care și-ar fi dorit să îi aibă. Pentru Elian! El era singurul real și acolo pentru ea oricând. Și, la finalul melodiei, tocmai realiză că recunoscuse era îndrăgostită de el. Mereu a fost de părere că era doar o atracție de moment și,cu timpul, va dispărea dacă încerca să-l privească doar ca pe un prieten. Dar mai știa că se mințea singură, și cu cât mai mult timp petrecea cu el, ar fi ajuns să-l iubească. Și avusese dreptate.