Ultimul Stăpân al Soarelui

P A T R U

      Ajunsă acasă, făcu un duș, apoi se schimbă în fugă și ieși în mai puțin de jumătate de oră. În ultimul timp bătea recorduri și la timpul petrecut pregătindu-se. Luase cheile mașinii negre din micul buzunar al genții de culoare crem și porni spre cafeneaua pe care o deținea de mai bine de un an. Pornise furioasă, dar se calmă total când ajunse în trafic, văzând că drumul este mai liber ca niciodată. Deși nu era oră de vârf, ceasul apropiindu-se de cinci după-amiaza, nu s-ar fi așteptat ca drumul să fie așa pustiu. De obicei, fie că era opt dimineață sau aproape miezul nopții, ruta aceea era cea mai aglomerată din zona cea mai apropiată de locuința ei. Niciodată nu a deranjat-o traficul infernal sau că întârziase câte o oră la vreo întâlnire, pur și simplu avea mai mult timp de gândire.

     Dădu muzica puțin mai tare și acceleră. Cafeneaua i se ivi în față când viră spre stânga și opri în parcarea amenajată. Inițial, se numea J'aime t'adorer însă Ayla hotărî că și numele ar trebui schimbat după renovarea ca la carte. Așadar, în prezent purta numele de The gold cobra. și nici că exista o concordanța mai bună între nume și interior.

    Deschise ușa și se minună a zecea oara în ultima lună de cât de plină era încăperea. Douăzeci de mese din mahon, unele negre iar altele vopsite în alb, erau distribuite uniform în așa fel să nu pară nici prea aglomerată, dar nici prea goală. Clienții erau de cele mai multe ori adolescenți și persoane de vârsta ei.

     Avea șase angajați, patru fete și doi băieți. Charlote, Samantha, Monique și Anastasia, se ocupau de luatul și servitul comenzIlor, în timp ce Vladimir și Emilian se ocupau de pregătitul băuturilor, în spatele barului.

   Îi saluta veselă pe trei dintre ei – în timp ce mesele erau preluate de celelalte trei fete – și ocupă un scaun de la bar pentru a nu încurca clienții.

- Ce te aduce pe aici, Ayla? O întrebă la fel de veselă Charlote.

   Era singura fată care se apropia de vârsta ei, împreună cu Emilian, mai exact de douăzeci și trei de ani.

- Voiam să văd cum mai evoluează afacerea și totodată să mă bucur de acel cocktail uimitor, zâmbi și îi făcu cu ochiul.

    Charlote râse. Era rețeta ei proprie pentru băutura care purta numele cafenelei. Cu siguranță era și băutura preferată a clienților pentru că era din ce în ce mai comandată. Îi pregăti repede un pahar și o servi.

   Ayla privi atentă băutura și luă o gură, find sigură că aceea e băutura zeilor. Privi în jur și se concentra la un grup de băieți de la o masă din apropiere. Ei făceau cea mai mare gălăgie.

- De cât timp sunt veniți? Întrebă făcând semn spre cei șapte băieți. Charlote ridică din umeri și merse spre o masă unde se aflau două fete.

- De vreo trei ore, și comandă încontinuu alcool, o lămuri Vladimir, ce se chinuia să prepare cinci cafele în zece secunde, lucru imposibil oricum.

- Se observă, la cât de exuberanți sunt toți, îi privi cu ochii mijiți în timp ce sorbi din pahar.

   Emilian o măsură atent, atât cât îi permitea înălțimea barului. Era o femeie frumoasă, chiar peste măsură. Părul negru și creț era aranjat chiar dacă știa că nu îi făcuse nimic. Machiajul simplu dar atât de complex îi scotea și mai tare în evidență nuanța ochilor și buzele atent rujate cu cea mai roșie nuanță. Înghiți în sec așa tare că-l durea gâtul, și când privi și mai jos de gât, la cămașa albă, transparentă, puțin decoltată i se acceleră pulsul, și din neatenție se tăia la deget, intenționând să taie o lămâie. Înjură pe șoptite și se retrase în baie. Se privi în oglindă. Nu putea fi îndrăgostit de șefa lui, ce Dumnezeu!  

   Însă faptul că-l dădea peste cap doar simpla ei prezență, spunea totul. Oftă mai tare decât o făcuse întreaga lui viață, și porni robinetul argintiu. Se spălă atent și icni când zeama de lămâie îi atinse mica zgârietură, apoi își puse un plasture pe deget și se întoarse la muncă. Ayla încă era acolo și sorbea ușor din pahar. Când îl văzu, făcu ochii mari și se ridică de pe scaun.

- Emilian, te rog să îmi dai lista cu ce vă mai trebuie la bar, rosti dar el era mai atent la felul cum buzele ei se mișcau, apoi se întindeau într-un zâmbet larg.

- Nu o am, dar o pot scrie în zece minute. Mai stai? Întrebă în doi peri și o privi în ochi, încercând să nu se piarda în acel albastru intens.

- Sigur, nu mă grăbesc niciunde.

  Își luă geanta și merse în micul birou unde își ținea cele mai importante acte în legătură cu cafeneaua. Se așeză în scaunul din piele, și verifică contractele cu furnizorii, cât și plățile efectuate sau nu. În timp ce completa câteva chitanțe, sunetele de pahare sparte îi atrase atenția. Aruncă foile din mână și stiloul personalizat, apoi ieși în fugă din birou. Tocurile o cam incomodau, dar ajunse înainte să vadă cum o jumătate de sticlă spartă se izbește violent de capul unei fete blonde, mică de statură.

J'aime t'adorer ( lb. Franceză) – Iubesc să te iubesc

The gold cobra ( lb engleză) – Cobra de aur