Ultimul Stăpân al Soarelui

Ș A P T E

Elian opri într-o parcare care i se părea lui că era mai ferită de ochii curioșilor și privi pensiunea din fața lui. Avea două etaje și probabil douăzeci de camere. Ayla dormea dusă de vreo oră și nu îl lăsa sufletul să o trezească.

Opri motorul și merse să vadă dacă mai sunt camere disponibile. La recepție era o tânără cu părul blond scurt ce citea o revistă. Bâzâitul radioului din colțul încăperii îl irita mai tare decât faptul că tânăra făcea balonașe cu guma ce o mesteca. Își drese vocea și tânăra își ridică repede ochii din revistă, privindu-l ciudat, insistând mai ales pe irișii lui verzi, gândindu-se ce face unul ca el prin locurile alea. Elian își strânse maxilarul.

- Bună seara. Mai aveți camere libere?

- Deși sunt foarte curioasă de motivul pentru care vă aflați într-un loc ca ăsta, știu că nu e treaba mea. Mai avem o singură cameră, dacă o doriți, zâmbi slab la final.

Era destul de dubioasă tipa, și la fel de ciudată și afirmația făcută. Se încruntă vizibil deranjat și acceptă camera. Îi întinse o cheie micuță, cu numărul 13 agățat de ea.

- La etajul unu, pe stânga în capăt. Sper să vă odihniți, dacă pentru asta vă aflați aici.

Îi mulțumi în grabă, și merse după Ayla. Aceasta se trezise și privea încruntată în față. Parcarea era goală, exceptând câteva mașini parcate într-un colț.

- Hai să mergem, mai aveau o cameră și am luat-o. O să ne continuăm drumul mâine.

Ayla își luă geanta și coborî în liniște. Era sigură că cineva bătuse în geamul din dreapta și de asta se trezise, dar acum nu mai era nimeni. Elian o privea întrebător. Zâmbi crispată și îi spuse că nu o deranjează faptul că vor dormi împreună. Nu era prima oară oricum.

La cum arăta pensiunea la exterior, se aștepta ca și camerele să fie mai puțin îngrijite. Dar fu luat prin surprindere când deschise ușa și un aer parfumat îl lovi în față. Era cald în cameră și curat.

Un singur pat, un șifonier și un televizor mic umpleau camera nu prea spațioasă. De la geam se vedea fix parcarea și mașina lui era singura parcată în mijloc.

- Ce ai pățit adineauri? Erai speriată.

- Nimic, doar că nu știam că ai oprit și mă gândeam unde ai plecat. Luam în calcul și posibilitatea de a te fi răpit extratereștrii, zâmbi și se uită la cer. Păcat că e înnorat.

- Ai fi vrut tu să scapi așa ușor de mine.

- Cine zice că vreau să scap? privirea ei îl înțeapă în inimă și înghiți nodul din gât.  Adică, se fâstâci Ayla, pe cine aș mai avea să îl bat la scrimă? Hai să dormim, îl trase deodată și se băgă în pat.

Elian zâmbi mai larg ca niciodată. Noroc că era întuneric și nu îi putea vedea zâmbetul tâmp. O luase în brațe și își afundă fața în părul ei bogat și parfumat. Dacă ar pierde-o, ar înnebuni.

***

După încă două ore de condus, cei doi au ajuns în Minesotta. Nu era chiar ce spera Ayla, dar îi intră în joc. Cine știe ce îl lovise deodată să meargă așa departe. De data asta, se opri la un hotel care arăta mult mai bine decât precedentul loc în care și-au petrecut noaptea. Din fericire, erau odihniți, semn că au dormit bine.

La insistențele recepționistei, au luat tot o cameră. Aceasta era de părere că un cuplu așa frumos ca ei ar trebui să își petreacă fiecare minut împreună, ce să mai vorbim de nopți. Ayla îi arunca săgeți din priviri. Elian era singurul care râdea pe sub mustăți și căruia chiar i-ar fi convenit să fie adevărat.