36.Plecarea

257 8 0
                                    

Intru in camera mea unde....demonul meu puturos dormea,iar valizele erau in mijlocul camerei.

Oftez si intru.Ajunsa langa el il sarut si ii spun:

-Trezirea puturosule,cum ai adormit iar?

-Hmm...?spune somnoros.

Oftez si ma asez langa el.

-Haide,este ora 2.

-La cat plecam?

-Pe la 5,trebuie sa fie anuntati si ceilalti elevi.

-Bine,atunci mai avem timp de dormit.spune si ma trage langa el.

-Zander,nu dormim.Haide,da-mi drumul.

-Tsk..nu prea cred.

-Ooof....apropo,Lexy se muta cu tatal ei in alt oras.

-Super,scapam de ea.

-Zander,nu fii rau.

-Bine...dar sincer,chiar o sa ne fie mai bine fara ea.Nu vreau sa iti faca rau iarasi,nu stiu ce m-as face fara tine.spune si ma pupa pe frunte.

-Nu imi va face..si in plus,stiu sa ma apar si singura.spun razand.

-Tot ai nevoie de mine.spune ranjind.

-Da,chiar am.spun si imi ingrop capul in pieptul lui.

Si uite asa adormim iarasi,ca doi puturosi ce suntem.Timpul trece si aud cum usa este trantita de perete.

-Ce nai...spune Zander nervos.

-TREZIREA!tipa Naty din usa.

-Naty?Ce se petrece?spune Zander sarind din pat speriat.

-Calmati-va,ati inteles gresit..spune Rebeca.

-Naty...nu mai speria lumea asa.spun eu.

-Scuze dar..directoarea va vrea jos in 5 minute,plecati.spune Naty.

-Asa ca mai bine va grabiti,nu e bine daca se enerveaza.spune Malia.

Ma ridic din pat,imi iau valiza si pornesc inspre usa.

-Haide Zander,mai repede!spun si il trag dupa mine.

Ajungem jos si dam de mama.

-Ce a durat atat?spune ea.

-Pai...am adormit...spun eu.

-Aha..haideti,plecam.

Aprobam din cap si pornim inspre usa,dar dintr-o data ma opresc si fug la fete,sarindu-le in  brate.

-O sa ne lipsesti.spune Naty.

-Sa ai grija de tine.spune Malia.

-Poate o sa vii sa ne vezi.spune Rebeca.

-O sa vin,o sa imi fie foarte dor de voi.spun eu trista.

-Si noua.spun toate 3.

Dupa asta am iesit afara dupa Zander si mama.

-Si..um..cum o sa ajungem..in Rai?spun eu.

-Pe astia.spune mama.

Din cer coboara...nori plutitori?Pe ei a venit si tata.Ne urcam pe acestia si observ ca aripile mele nu au disparut,dar nici ale lui Zander.

-Mama?De ce aripile mele si ale lui Zander sunt inca aici?spun curioasa.

-Pentru ca in Rai o sa aveti nevoie de ele ca sa fiti recunoscuti.spune aceasta.

Ne asezam pe nori,iar acestia ne duc..sus.

Drumul nu a fost foarte lung.In scurt timp ajungem in Rai.In fata noastra se aratau niste porti aurii imense.

-Urmati-ma.spune mama.

Asa si facem,iar in fata portilor un inger ne intampina.

-Afrodita,imi pare bine sa te revad.Ce te aduce pe la noi?spune ingerul care cred ca era paznicul portilor.


Love Between A Demon And An Angel Is Possible TooUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum