𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 𝟐 • 𝐔𝐂𝐈𝐃 𝐏𝐄𝐍𝐓𝐑𝐔 𝐓𝐈𝐍𝐄

* 30 *

— Ați venit să depuneți plângere, din câte am înțeles? polițistul între două vârste își lăsă la o parte telefonul și își împreună mâinile peste burta proeminentă, uitându-se în direcția ei.

Delilah venise pregătită cu o întreagă poveste care se rezuma, de fapt, la un singur lucru: ea îi știa identitatea celui care se ascundea sub mască și anume Kai Anderson.

— Nu mai au bere blondă peste drum, a trebuit să mă mulțumesc cu prostiile astea, intră în birou un polițist mai tânăr cu două sticle de bere probabil neagră. Oh, îmi cer scuze, nu trebuia să vin, zâmbi încurcat când o văzu pe Delilah.

Ăștia sunt oamenii care trebuie să aibă grijă de noi? Interesant, își spuse ea, rămânând tăcută.

— Bine, domnișoară, puteți începe, reluă discuția polițistul în vârstă atunci când celălalt plecă, lăsându-i una din beri pe masă.

— Voiam să vă spun că am fost abuzată de iubitul meu, își schimbă în ultima secundă discursul. M-a dat afară din locuință și...

— Pe numele cui e trecută locuința? o întrerupse bărbatul.

— E a lui, dar asta nu schimbă cu nimic situ...

— În acest caz, nu vă putem ajuta. Omul are dreptul de a alege dacă să vă țină acasă sau nu, înțelegeți? Ne răpiți timp prețios cu asta.

— Ah, presupun că vă răpesc din timpul prețios pentru a savura berea, îi replică Delilah nervoasă și se ridică de pe scaun, îndreptându-se spre ușă. Mulțumesc frumos pentru nimic, îi mai aruncă polițistului peste umăr înainte să plece.