𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 𝟐 • 𝐔𝐂𝐈𝐃 𝐏𝐄𝐍𝐓𝐑𝐔 𝐓𝐈𝐍𝐄

* 50 *

— Lăsați-ne singuri o clipă, spuse Kai. După ce în cameră mai erau doar ei, bărbatul se așeză pe canapea, lângă Delilah.

— Nu cred că pot trece peste asta, se plânse ea.

— Nu te-a întrebat nimeni ce crezi tu, știi? Trebuie să treci peste asta. Lumii nu îi pasă dacă poți sau nu. Trebuie să te aduni și să ascunzi toate dovezile, fuga nu face altceva decât să atragă atenția asupra ta.

— De ce naiba mă ajuți, totuși? întrebă Delilah, simțind că îi vine din nou să plângă din cauza mustrărilor de conștiință pe care le avea.

— Pentru că mă ai la mână și o singură vizită de-a ta la poliție m-ar putea distruge pentru totdeauna? răspunse Kai tot cu o întrebare. În fine, nu asta e important. Am auzit că Stepan nu era chiar atât de agreat de colegii lui, deci e posibil ca nimeni să nu dea alarma timp de câteva zile, fiindcă nu cred că îi duc dorul. Asta îți dă ție destul timp să îți creezi alibiuri și să convingi pe toată lumea că tu și Stepan nu v-ați mai întâlnit de mult.

— Mă simt ca Olivia, murmură Delilah. Și am condamnat-o atât de mult! Și pe tine la fel...

— Nu te compara cu ea, ceea ce ai făcut tu a fost din greșeală. Ea o făcea din plăcere. Nu ai nimic în comun cu ea, decât faptul că nu o să fii prinsă de poliție.