𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 𝟐 • 𝐔𝐂𝐈𝐃 𝐏𝐄𝐍𝐓𝐑𝐔 𝐓𝐈𝐍𝐄

* 116 *

             

             4 ANI MAI TÂRZIU

         17 OCTOMBRIE

• Penitenciarul de maximă siguranță Weller, SUA

— Anderson, asta e a treia ta abatere doar în ultima lună. Nu mai ieși de la carceră până la sfârșitul anului, iar dacă mai continui așa, mă voi asigura personal că vei muri acolo, nenorocitule!

Kai nu răspunse în fața nervilor de nestăvilit ai comandantului închisorii. De altfel, nici nu îi mai păsa de el, sau de orice altceva în lumea asta. Aflase de curând că Hera fusese prinsă și închisă pentru uciderea lui Diego Scar, iar Delilah fugise pe un alt continent cu fiul familiei la care lucra.

Rămăsese cu desăvârșire singur. Ținuse din adâncul sufletului la cele două femei, iar acum le pierduse pe ambele. Nu îl mai interesa unde avea să își petreacă restul vieții, în celulă sau la carceră. Nu îl mai interesa faptul că era unul dintre cei mai temuți deținuți din închisoare și tuturor le era teamă de el.

— Nu-mi pasă ce îmi faceți, murmură doar cât să fie auzit de comandant. Doar să îmi lăsați o sfoară la carceră, poate o să reușesc să mă sinucid.

— N-ai face asta, Anderson, rânji bărbatul din fața lui. Kai simți că îl urăște mai mult ca niciodată, fiindcă avea dreptate. Era prea narcisist să își facă rău singur.

Avea să trăiască aici mult și bine, un suflet pustiu ascuns sub masca unui tip dur, bântuind prin trei locuri: celula, carcera și biroul șefului.

• Cairo, Egipt

Soarele apusese, dar căldura încă era copleșitoare. Era una dintre zilele alea în care Delilah nu avea chef de nimic; abia se trezise, după un somn adânc de zece ore. Noaptea trecută fusese o nebunie. O statuie importantă fusese furată, poliția căuta cu disperare făptașii, iar Delilah și Z urmăriseră fiecare mișcare – statuia se afla în subsolul casei, ascunsă în spatele unor jucării. În patru zile, Dell avea o întâlnire cu un necunoscut care plătea două sute de mii de dolari pentru ea, suficient cât să își întrețină vila și cele trei mașini pentru încă câteva luni.

Munca nu era pentru ea. Nici pentru Z, care nu suporta ideea să lucreze de la 9 la 5 în fiecare zi, într-o monotonie care se termina doar cu moartea. Așa ajunseseră să furnizeze tot felul de lucruri pe piața neagră, statui, tablouri și alte obiecte de artă. Niciodată arme sau droguri. Dacă tot făceau bani ilegal, măcar să nu distrugă viața altor oameni.

Tot peste patru zile se împlinea un an de la căsătoria lor. Nu fusese o nuntă tradițională; se întâmplase foarte repede și în secret. Doar câteva persoane mai știau acest detaliu. Nici acum lui Delilah nu îi venea să creadă că acceptase să facă pasul ăsta, dar pur și simplu nu își putea imagina să trăiască alături de altcineva. Z era exact persoana de care avea nevoie.

• Lyon, Franța

Quentin intră încet în singura cameră din reședința familiei Able în care nu avea voie să pună piciorul – camera răposatei Angelina. Era mereu încuiată, dar băiatul era prea deștept ca să nu facă rost de cheie și să își satisfacă curiozitatea morbidă de a vedea dormitorul unei criminale. Închise ușa în urma lui și deschise pe rând fiecare sertar și fiecare dulap.

Locul era surprinzător de curat, iar lucrurile erau puse cam în aceeași ordine ca atunci când trăia Angelina. Deși fusese un diavol, părinții ei încă o iubeau și îi duceau dorul. Tocmai de asta, păstraseră tot, chiar și scaunul cu rotile. Pe lângă toate nimicurile lipsite de interes, Quentin găsi două cuțite mici, dar bine ascuțite, și un caiet cu coperți de piele. Îl deschise fără ezitare. Pe prima pagină recunoscu scrisul surorii sale.

Ucid pentru tine:
Povestea Oliviei Villan și a lui Harlow Sanchez

Băiatul rămase mut de uimire. Nu se așteptase ca sora lui să se ocupe, printre altele, și de scris. Ascunse caietul sub braț și ieși, dornic să îl citească în siguranța propriei lui camere, iar apoi să îi dea foc. Voia să fie singurul care știe fiecare detaliu despre viața scurtă, dar nebună a surorii lui. Iar caietul îi dădea posibilitatea asta.

SFÂRȘIT