O mare moartă-mi iese-n față,
Ieşind din ea a ta chemare,
Iar eu o simt, mai cu ardoare-
Va fi mult mai senin.
Dar tu, departe în uitare,
Aşa confuză...iertătoare-
Şi mă gândesc să vin.
Să vin aproape de oroare,
De tot ce de aproape pare-
Lipsita de destin.
