Cum poţi să fii atât de crud
Cu-n suflet ce te-a iubit atât de mult..
Promiţi minciuni, de asta m-am temut.
Vorbesc cu-n fel de scut?
De ce m-ascund de-un simplu trunchi...
Mă ţin captivă, tu m-ai vrut-
M-ai preschimbat, stând în genunghi
În faţa mea,
plângând că viaţa-ţi este mult prea grea.
Găsești minciuna ca pe-o evadare-
O cale de schimbare.
Dar tu greșești
În multe feluri:
Cum vorbești, sau ma privești.
Dacă-ar fi să-ti limpezești mintea,
Precum îmi inspiri mie teama
De refuz, de schimbare...
Mi-ar fi așa ușor de-ai pleca spre mare.
Cum ești tu?...
Un fel de coșmaruri frumoase!
Un fel de pene tăioase!
Ești schimbarea universală;
Un fel de pată peste-o altă pată de cerneală.
Promisiuni infinite,
Egale cu niște minciuni neîmplinite.
