Niște linii fine, curbate în niște statistici morbide.
Dominate de o aura mult prea instabilă,
Pentru această lume cretină.
Of, Doamne, ce ființă închsă în sine.
De ce rime, de ce spuse fară știre?
Iubim femeile ca pe niște micuțe lini abstracte,
lipsite de singurătate.
Putem noi oare sa le iubim mai mult că pe o floare?
Da-le foc, aș zice cu ardoare,
Încât acele lini să se piardă în uitare.
Dragoste infinită
cuprinsă de boabe de știință.
Ce lume credulă.
Iubesc, iubesc să nu trăiesc
Ridicol ieșit din context
Și pierdută de mult în text.
Ideologi de moment
Ce ne țin la curent.
Sec.
Ma înnec.
Ce complex
Ce complex pe un simplu argument fără sens.
E din nou sec.
Și asa iubim noi în absent
Tot ce pare inocent.
Tu crezi?
Ar fi cam prostesc
Și mă topesc încet
Când o privesc
De aceia iubesc.
Iubiți femeile pentru trupul lor ceresc
Mă trezesc.
