Without you |JJK × KTH|

1

Autor pov. :
X:Haideți odată javrelor ca nu avem toată noaptea la dispoziție. *striga unul dintre bărbații care urma sa le ieie viata sarmanilor hibrizi care mergeau desculți acum prin pădure încercând sa nu fie prea speriați de ce se va întâmpla. Erau legați cu lanțuri ceea ce nu le dădea voie sa fuga iar aripile hibriziilor care aveau aripi erau legate și pline cu smoala ca să nu poată zbura. Printre acei hibrizi era și sărmanul Tae care încerca să găsească o cale de scăpare. Oricât s-ar fi străduit în toți acei ani nu a reușit sa scape din mâinile acelor monștrii.
Tae pov. :
Într-un suflet ajung la locul stabilit de cei doi. Leagă câteva sfori de crengile copacilor apoi le pune în jurul fiecaruia dintre noi după ce ne-a pus sa urcam pe câte un scaun. Apoi, pe rand, împing scaunele de sub picioarele noastre, rămânând atârnați și încercând pe cât posibil sa ne ținem în viata dar fără speranța. În total eram 7 hibrizii, uitându-mă în dreapta mea vad cum 3 deja și-au pierdut viața, ma uit în stânga și încă unul. Înainte sa încep sa amețesc se aude o sirenă de la o mașină de politie. Cei doi își strâng lucrurile și aleargă în pădure, sirena ma făcut sa încep sa ma zbat parca trezindu-ma.
Ma tot zbăteam pana când am căzut pe pământul rece al pădurii. Funia sa rupt.
Ma ridic de pe jos și observ ca mai este inca un hibrid care încă avea viata. Iau scaunul și îl pun sub picioarele lui apoi încerc sa rup funia cu mâinile care pana la urma a cedat.
Auzim pași venind din pădure asa ca o luam la fuga în părți diferite după ce ne luam la revedere iar el îmi mulțumește.
Alerg prin pădure încă legat la mâini și aripile lipicioase și grele din cauza smoalei. Simt ca nu mai am aer la cât de rapid alergam. La un moment dat dau de un câmp iar în depărtare se vedea o șosea puțin luminata în întunericul nopții. Vreau sa alerg pana la ea dar ma prăbușesc înapoi pe pământ din cauza oboselii. Câteva momente de liniște, doar respirația mea greoaie se mai auzea pana când un foc de arma a fost auzit ceea ce m-a trezit la realitate și ma făcut sa alerg mai rapid către șosea.
Ajung la aceasta și sar gardul de piatra care desparte șoseaua de câmp. Vreau sa opresc o mașină dar aceasta mai avea puțin și ma lovea asa ca am decis sa o iau la pas pana ajung undeva. Focuri de arma încă se auzeau din spate dar nu ma întorceam, doar alergam și încercăm sa scap de ele.
...
...
După ce am alergat ore întregi am scăpat de sunetul de arma și am dat de o cabana uriașă cu gradina și locuri de joaca pentru copii. Ma îndrept spre ea dar simt cum îmi pierd cunoștință. Când eram aproape de gardul grădinii cad in genunchi apoi lat pe pământul rece. Înainte sa leșin am văzut doar caldele și frumoasele raze ale dimineții cum luminau cerul și iarba pe care căzusem.

Jungkook pov:
Ce dimineața frumoasa la cabana lui Jin și Namjoon. Ieri am venit aici pentru o vacanta micuța ca între prieteni. Eu m-am trezit primul asa ca doar mi-am făcut un ceai și am ieșit în gradina inspirând aerul curat și ascultând păsările cum canta veșnicul cântec de dimineață primăvara. Inspir adânc apoi expir, repet asta pana când aerul nu mai este atât de curat și începe sa miroase ceva. Nu știu exact a ce miroase dar când ma uit în jur observ ca de după gardul grădinii, întins pe jos, este un fel de... Cred ca e un câine, negru și pare a fi murdar și rănit. Îmi iau papucii în picioare și ma apropii de gard dar cum ma tot apropii cum acel câine începe sa nu mai semene a câine ci ca ceva pasăre, sau un om... O persoana... Cu... Aripi... What-???
Ajung la gard și ce vad ma face sa alerg înapoi în casa și sa ii strig pe Namjoon și Jin care încă dormeau.
Jk:NAMJOON!!!! JIIIIN!!!!! *strig eu din toți plămânii speriat de ce era afara, nici ușa nu am închis-o de frica. Namjoon și Jin coboară într-un suflet din camera lor iar Jin ma ia în brate.
Nj:Ce e Jungkook?? Ce sa întâmplat??
Jk:A-afara... *spun și arat către ușa, Namjoon doar se duce către aceasta și iese din casa. Eu și Jin mergem după el.
Nj:Unde? Ce este?
Jk:A-acolo*spun și arat către acea creatura întinsă pe jos după gardul grădinii. Namjoon merge în direcția indicata de mine apoi ii face semn lui Jin sa vina și el sa vadă. Eu aștept speriat în ușă.

Namjoon pov. :
Merg la locul indicat de Jungkook și vad o mica ființă întinsă pe jos, legata și cu o funie în jurul gatului care arata de parca sa rupt înainte de a se întâmplă ceva groaznic. Îl chem pe Jin iar acesta începe sa lacrimeze când vede micuțul băiat.
Nj:Este un hibrid dar nu am mai văzut astfel de hibrizi pana acum. Înțeleg de ce sa speriat Jungkook asa de tare.
Jin:Haide, trebuie sa îl ducem în casa sa îl tratam, uite ce rănit e. *spune Jin cu lacrimi în ochi apoi trecem pe partea cealaltă a gardului și încerc sa îl prind de talia sa micuța pentru a-l ridica dar sub el era ceva lipicios, îl întorc și ce am văzut ma șocat. Aripile micuțului hibrid erau îmbibate în smoala și legate cu sfoara. Oricum, îl iau iar Jin ii prinde aripile și îl ducem în casa unde Jungkook aștepta pe canapea. L-am dus în baie unde am încercat sa ii curata cât de bine posibil aripile care s-au dovedit a fi negre, i-am dat jos funia de la gat și cea de pe aripi apoi i - am îngrijit rănile de pe corp. În tot acest timp nu sa trezit. Picioarele ii erau rănite grav iar funia ia lăsat urma pe lângă gat. Se vedea pe el ca a alergat mult și ca a avut parte de multe chinuri. Dar acum este pe mâini bune. Trebuie sa aflu ce sa întâmplat cu el și cine a făcut ce a făcut din el. Sărăcuțul.

Sărăcuțul Tae=(( dar acum Namjin și Jungkook au grija de el =))))
Love you❤️❤️