Without you |JJK × KTH|

15

Autor pov. :

Yoongi se repede către scări pentru a ajunge la etaj, îl durea tot corpul și se mișca greu. Ajuns la baza scărilor începe sa strige cu toată puterea lui
Yg: TAEHYUNG! TAEHYUNG RĂSPUNDE!
Acesta se tarate pana la etaj apoi pe hol pana la camera lui Taehyung. Yoongi apasă pe clanța ușii cu speranța deja pierduta după ce a văzut ușa camerei lovita și întredeschisa.
Yg: Taehyung! *spune apoi este lovit de o liniște infernala în camera micului hibrid cu aripi. Yoongi cade la pământ nevenindu-i sa creadă ca el chiar la pierdut pe micuț.
Camera era dezordonata, un dulap era distrus, geamul era spart iar perdeaua era pe jos. Dar ceea ce ia atras atenția lui Yoongi au fost petele de sânge de pe podea și de pe pat. "Cum de am lăsat asta sa se întâmple?" șoptește acesta începând sa creadă ca este vina lui.
Vina nu era a lui. El a făcut tot ce ia stat în putință sa lupte cu cei doi. A fost atât de concentrat în a-i dobori pe cei doi încât nu a auzit strigatele de ajutor ale lui Taehyung.
In camera intra Jin și Namjoon care au auzit zgomotul.
Jin: Yoongi! *spune și fuge ca să îl ajute pe bărbatul care respira greoi în mijlocul camerei.
Jin: Yoongi ești bine? Ce sa întâmplat? Ce ți sa întâmplat?? Și... Unde... Unde e Taehyung...? *întreabă acesta când a observat ca erau în camera micului Hibrid dar el nu era acolo. În acel moment Jin a văzut dezordinea din camera iar apoi petele mici de sânge ce acopereau podeaua.
Nj: Yoongi... Unde e Taehyung?* Yoongi doar stătea cu capul plecat începând sa lacrimeze.
Yg: L-am pierdut... L-am pierdut Namjoon... E numai vina mea...
Jin cade în genunchi lângă Yoongi apoi îl ia în brate și începe sa plângă.
Nj: Nu... Nu nu nu! Nu e posibil! Cum l-au găsit??? Cum ne-au găsit! E imposi-*
"hmm..." se aude de după patul distrus. Namjoon se apropie de locul de unde încă se auzeau gemete de durere. Apoi îl vede pe... JUNGKOOK??
Nj: JUNGKOOK!! Jungkook ești bine??? Ce sa întâmplat?? Ești bine?? *dar Jungkook nu răspundea, era vizibil rănit, și după părerea lui Namjoon este grav* S-sunati la salvare! Rapid!
Jin suna rapid la salvare iar Namjoon deja la dus pe Jungkook la mașină si a pornit către spital. Jin a rămas cu Yoongi și încerca să îl întrebe ce sa întâmplat dar Yoongi avea alte lucruri în minte
Yg: J-Jimin...! *spune apoi iese din camera în fuga încercând sa ajungă cât mai rapid la camera micuțului sau. Yoongi începe sa vadă totul blurat și se simte amețit dar nimic nu îl oprește. Inima ii sta în loc când vede ușa sparta.
Yoongi se apropie de camera apoi sta în pragul ușii și începe sa strige
Yg: JIMIN! NU! *Dar în camera nu era nimeni pentru a răspunde. Camera era la fel de goala la fel ca a lui Taehyung.
Lumea lui Yoongi sa prăbușit.
Ce va face acum?
Cum ii va recupera. Ce va face? Este pierdut.

Namjoon ajunge la spital iar asistentele îl pun pe o targa apoi îi pun o perfuzie și îl duc într-o încăpere unde închid ușa. Namjoon era agitat, speriat și se plimba de colo colo în speranța că Jungkook sa fie bine. Jin la sunat și i-a spus ca Jimin a dispărut și el asa ca el și Yoongi îi cauta.
Lumea chiar ca să prăbușit. Dar Namjoon încă avea speranța că Jungkook sa fie bine.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Dupa o săptămână :

Jungkook pov. :
Îmi deschid ochii simțind un miros puternic de desinfectant. Ma uit în jur și era totul alb. Sunt pe un pat moale cu așternuturi tot albe. Nu recunosc locul. Ce sa întâmplat?
Dintr-o data îmi apar niște amintiri,
*
Jk:STAI DEPARTE DE EL! NU IL ATINGE *spun in timp ce Taehyung plângea de durere în spatele meu. A fost înjunghiat. Pierde sânge.
Jk:Stai departe de el! CINE EȘTI?!
X: Sunt coșmarul tuturor hibrizilor.
*
Ma ridic din pat cu greu din cauza bandajului din jurul bazinului meu și ies din camera în fuga. Holul era întunecat dar pereții albi.
Jk: Taehyung...!
Ma sprijin de perete și înaintez pe holul gol și întunecat. Ajuns la un geam observ ca este noapte. Afara era întunecat dar tot nu știu unde sunt. Merg pe holurile goale pana când cineva ma prinde de umăr.
Jk:STAI DEPARTE DE EL! *strig la persoana de lângă  mine apoi o împing puternic dar sunt atât de slab încât eu am căzut.
Ma ridic și încep sa alerg pe acel hol pana când ajung într-o camera cu multe scaune. Acolo vad mai multe femei în alb, ele încearcă sa se apropie de mine.
Jk:stați departe de el! Nu îl atinge!!
Prind un pix de pe jos apoi îl îndrept către persoanele necunoscute. Cine sunt aceste persoane? Ce au făcut cu mine? Ce au făcut cu Tae??? Unde sunt???
Nj: Jungkook!
Auf o voce cunoscuta care întra în camera. Ma întorc către aceasta.
Jk:Namjoon? *spun și sint cum picioarele îmi cedează, Namjoon se repede apoi ma prinde la timp. Namjoon ma duce înapoi în camera de unde am plecat și ma pune pe pat apoi începe sa vorbească.
Nj:Jungkook sunt atât de fericit ca te-ai trezit.
Jk :ca m-m-am trezit?
Nj: Da Jungkook, ai fost în coma pentru o săptămână de la acel incident.
Jk : incident? Unde e Tae?
Namjoon doar îmi prinde mana și se uita în jos.
NJ :Nu știm Jungkook... Încă îi cautam.
Jk: "îi"?
NJ :Da, bărbații aceia i-au luat pe Hoseok, Jimin și pe Taehyung... Îmi pare rău Jungkook.
Nu se poate... Este doar vina mea... Nu l-am putut proteja... Dar îl voi găsi. Îi voi găsi. Iar acele persoane vor plăti pentru ce au făcut.

Te voi găsi Taehyung!

Cam asa 🥺😭
Sper ca îl va găsi!

Spuneți-vă părerile în comentarii ❤️‍🔥
Eu le citesc și reacționez 😉