Jk:'Nimeni nu îți va face vreun rău cât sunt lângă tine'
...
...
...
Tae:'Si când nu vei mai fi lângă mine, ce ma fac?'
Asta e prima carte de pe contul acesta, vechiul cont l-am pierdut după ce mi sa stricat telefonul=((aveam 2 cărți de terminat dar...
Tae:E-eu... Sunt Taehyung... După ce Tae a spus asta sa lăsat o liniște inconfortabila în încăpere pe care a spart-o soneria ușii. Cu toții stau și se uita unii la alții știind ca nu așteaptă pe nimeni mai ales la ora asta. Namjoon se ridica și merge la ușa de la intrare. Se aude cum deschide ușa apoi apare in încăpere cu un băiat care ia furat ochii lui Jimin.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Băiatul respectiv se uita fix în ochii lui Jimin parca vrând sa ii vadă sufletul. Se privesc asa câteva momente pana când Namjoon își flutura mana în fata ochilor amândurora și spune Nj:Yoongi, tocmai ce am zis sa te prezinti, nu ai auzit? *spune acesta și rade de fata derutata a acestuia. Yg:Ah, da, eu sunt Min Yoongi și am venit pentru cazul lui Taehyung. O sa trebuiască sa ii pun câteva întrebări legate despre trecutul sau. Tae doar stătea și se uita cu inferioritate la bărbatul din fata lui care sa așezat langa el după ce Namjoon i-a indicat locul, și-a scos o tableta și un creion special pentru ecranul tabletei apoi sa uitat la Tae. Yg:Crezi ca poți sa îmi spui unele lucruri de când ai fost ținut de acei oameni rai? Lui Taehyung deja ii dădeau lacrimile dar cu toate astea a dat afirmativ din cap. Cu toții erau atenți la Taehyung și Yoongi așteptând sa audă și ei povestea lui Tae. Yg:Ok atunci, poți sa îmi spui câteva lucruri despre zona în care ai fost ținut și unde? Tae:P-pai era un fel de fabrica părăsită, cu pereți umezi și subrezi, cu etaje dar care nu aveau podea fiind dărâmate, fără geamuri sau aerisiri, fără apa și mereu era o lumina slaba în mijlocul încăperii de unde veneau acei băieți cu anumite seringi sau lucruri cu care ne loveau. Eram ținuți în lanțuri, aripile îmi erau legate strâns cu sfoara, mâinile și picioarele erau ținute de lanțuri și stăteam pe cimentul rece. Yg:Spune-mi despre zona în care era acest loc. Tae:Era pe o câmpie, uneori dacă nu era ceata se putea vedea o autostrada din spatele clădirii și în fata o pădure îndepărtată, nu trecea nimeni pe acolo, era înfricoșător pentru ca mai mereu era o ceata deasa prin care nu prea vedeai mare lucru. Yg:Ok, spune-mi despre cei care va țineau acolo.*spune Yoongi văzând ca Tae devine mai puțin tensionat Tae:Pai erau doi, aveau în jur de 30 de ani, unul avea barbă și era chel, mereu venea în același tricou gri pe care scria "Tortură", era înalt și bine făcut și ii plăcea sa ne audă cum imploram sa se oprească, celalalt era mai slab puțin dar tot avea forță, era blond și cu ochii albaștri, venea în haine diferite în fiecare zi, el ne injecta o grămadă de seruri ca să vadă cum reacționam în timp ce el stătea și privea de pe un scaun fumând, de cele mai multe ori hibrizii injectați turbau și mureau după ce se sufocau singuri cu lanțurile... Yg:Cum ai reușit sa scapi? Tae:Pai când am ajuns la 18 ani toți hibrizii, acei băieți au hotărât sa ne termine odată pentru totdeauna și sa ieie hibrizi noi, ne-au legat și ne-au dus către pădurea aceea îndepărtată unde ne-au legat de crengile unor copaci de gat apoi ne-au lăsat sa murim, chiar înainte sa îmi pierd cunoștința funia mea sa rupt și am căzut, după ce mi-am revenit puțin am observat ca acei băieți au fugit din cauza unor sunete de sirenă și un hibrid încă trăia asa ca l-am ajutat sa scape apoi am luat-o la fuga prin pădure apoi pe câmpie pana la autostrada de unde am mers pana am ajuns la casa aceea unde am leșinat. *Yoongi notează tot apoi ii spune ca a avut mult curaj sa ii spună, sa retras într-un colt și a dat câteva telefoane ca mai apoi sa plece după ce primește el un apel. Yg:O sa va anunț în legătură cu cazul, o sa ii găsim pe nenorociti și vor face închisoare toată viata. Seara plăcută.*spune și ne face cu mana apoi pleacă. Cu toții au rămas în liniște pana când Jin sparge liniștea. Jin:Okeey, haideți sa mâncăm apoi la somn. Cu toții merg în bucătărie la masa unde mănâncă preparatele lui Jin. După ce termina merg fiecare în camera lui iar Hoseok rămâne peste noapte la aceștia.
Skip time
Taehyung pov: Usa suna deja de câteva minute în continuu și se pare ca nimeni nu aude decât eu... Ma simt nevoiaș sa merg sa deschid ușa (sincer suna haios asta 😂nuj de unde a venit dar suna fain =))) ce poetica sunt, Eminescu scrie pe mine =))))) ) Cobor scările casei pana la parter apoi ma îndrept spre ușa, o deschid dar nu vad pe nimeni. Închid ușa și ma întorc pentru a merge înapoi în camera mea în pat dar la jumătatea holului se aude iar soneria ce începe sa ma sperie sincer. Mai deschid odată ușa dar tot nu era nimeni. O închid și ma duc rapid către camerele celorlalți în urma mea auzind iar ușa cum suna. Intru in camera lui Namjoon și Jin dar nu era nimeni și nimic, camera era complet goala, nici măcar mobila nu mai era. Ma duc la următoarea camera, cea în care stătea Jimin dar nici acolo nu mai era nimic. Un fior îmi trece prin corp atunci când ușa se aude iar sunând puțin cam disperat. Merg la următoarele camere goale pana ajung la ușa lui Jungkook, o deschid și în mijlocul ei era Jungkook în genunchi și privind în jos. Tae:J-Jungkook... Îmi e frica... Jk:Nu îți fie frica, sunt aici. *spune încă având câmpul apecat. Ma apropii de el și îl iau în brate el strângând-ma la pieptul sau. Tae:E cineva la ușa, îmi e frica... Jk:Sa nu îți fie. Nimeni nu îți va face vreun rău cât sunt lângă tine. *spune și își ridica privirea către mine. Tae: Și când nu vei mai fi lângă mine, ce ma fac? *spun simțind cum lacrimile își fac apariția pe fața mea Soneria se oprește pentru un moment dar un sunet puternic se aude în schimb, ușa a fost sparta. Îl strâng în brate pe Jungkook începând sa tremur. Îmi îndrept privirea spre ușa camerei de unde apare unul dintre bărbații care ma torturat de când eram mic. Jungkook dispăruse iar eu am început sa strig când l-am văzut pe acel bărbat cu un cuțit în mana. Se apropie de mine tot mai tare și mai rapid iar eu ma târăsc pe jos departe de el pana dau de perete și strig din toți plămânii în speranța sa ma audă cineva. Bărbatul ridica cuțitul apoi totul se face negru.
